RAMAS BUN, GHEORGHE CRACIUN!

Vocea ta schimbata articulind Greu cuvintele in gara Faurei dintr-un bloc O femeie se tinguie ca nu E iubita e Vineri si ma intreb daca tu Mai stii ce zi e eu Te rog iarasi sa faci Ceva sa scrii ceva desi imi dau lacrimile Femeia ameninta ca-l Paraseste trenul pleaca Vocea ta schimbata e Un pumn in gura. 12 ianuarie 2007 – in amintirea lui Gheorghe Craciun Baietii ar fi vrut sa mai povestim in Fata noastra ridea oricum boala sau moartea Sa cautam acele tinuturi inalte unde aerul e tare Si se trage dintr-odata in piept. As fi putut fi cu ei in seara asta. Ne-am fi tinut unul intr-altul cu credinta Patimasa ca totul intotdeauna ramine de povestit. As fi putut fi cu ei in seara asta. As fi auzit glasul sonor al lui Sandu suprapus pe tonalitatile dure ale Lui Oprea peste tonul inalt al lui Caius peste glasul molcom al lui Virgil cu Contrapuncturile lui Adrian. Intermitent as fi auzit tonul tau grav calm decis Sa faca maxima dezordine in Dezordinea noastra. 2 februarie 2007 Andrei BODIU