Răspunsul directorului Departamentului Memoria Exilului Românesc
- 17-05-2013
- Nr. 673
-
Observator Cultural
- OPINII
- 3 Comentarii
Stimate Domnule Florin Manolescu, Ca director al Departamentului Memoria Exilului Românesc, din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, dar și ca admirator al lucrărilor Dvs. dedicate istoriei exilului românesc, mă văd dator să vă ofer cîteva explicații, în urma scrisorii pe care ați trimis-o redacției Observator cultural, în care semnalați unele probleme legate de un text inclus în Suplimentul dedicat, săptămîna trecută, IICCMER. Este vorba despre textul de prezentare a activităților departamentului care se ocupă de cercetarea activităților și a rolului istoric al exilului românesc postbelic, mai precis despre descrierea proiectului dedicat Bibliotecii Române din Freiburg. În primul rînd, sînt necesare cîteva lămuriri de ordin general, asupra naturii Suplimentului în cauză și a articolelor pe care le conține. Este vorba despre descrieri «tehnice» ale proiectelor Institutului și nu despre articole științifice. De aceea, nu sînt incluse în supliment notele de subsol sau bibliografiile. Secțiunea dedicată Departamentului Memoria Exilului Românesc descrie site-ul www.arhivaexilului.ro, proiectul «Saloanele Memoriei Exilului Românesc» și proiectul dedicat Bibliotecii Române din Freiburg. Este, repet, o prezentare «tehnică» a activităților departamentului, fără veleități de articol științific. Unul dintre obiectivele cele mai importante ale Departamentului Memoria Exilului Românesc este readucerea în atenția cercetătorilor, dar și […]
Este clar ca in Romania nu stiu foarte multi ce inseamna plagiat. (Sau foarte multi mimeaza nestiinta?!…) A copia vorba cu vorba un text al altui autor, integral sau partial, se numeste plagiat chiar si atunci cand precizezi sursa in notele de subsol!!! Asa-zisa intentie este irelevanta – daca ar putea fi vreaodata acesta un argument valabil. Rezultatul este limpede, si oriunde (mai putin pe la noi, se pare) se numeste plagiat. Acum \’tehnic\’ vorbind, cum se dovedeste intentia de plagiat despre care se vorbeste mai sus? Foarte interesent cum autorii plagiatului au folosit sursele pe care le-a folosit autorul initial, dar rezultatul lor a fost un text identic vorba cu vorba cu textul original. Aceste proiecte \’tehnice\’ ale insitutului folosesc oare bani publici? Cumva IICCMER-ul a depus proiectul cu descrierea \’tehnica\’ plagiata in vreo competitie pentru a obtine finantare? Pentru ca daca asa s-a intamplat atunci situatia e si mai complicata… Mai mult, daca autorii proiectului nu sunt in stare (dupa cum se pare) sa scrie un proiect original, ne putem ridica intrebarea asupra orginalitatii rezultatelor finale…
Răspunsul directorului Departamentului Memoria Exilului Românesc: Este, repet, o prezentare «tehnică» a activităților departamentului, fără veleități de articol științific.
Poţi să-nnebuneşti pe chestia asta! E ca şi cum ai scrie depre semiconductori – toată lumea a auzit despre, trebuie doar descrişi tehnic, nu ştiinţific. Descrierea tehnică nu este ştiinţifică, e altfel – ezoterică, metaforică, neveleitară: id est profesionistă.
Avem tehnică şi profesionalism, în opoziţie cu ştiinţific. Mi se pare corect…
Domnule Iorga, poate ca ai pierdut un bun prilej de a tacea. Fireste ca era mai bine daca taceai, avand in vedere pozitia pe care o adopti: argumentatie penibila de ocrotire a mamzelei in culpa. Pai daca exista discriminare pozitiva, de ce n-ar exista si furaciune pozitiva, nu? In atare situatiune si pozitionare a dumitale, aproape ca mi-e si frica sa m-apuc de „Stramori pe alese”, de tema ca s-ar putea sa am surprize similare…