Receptarea lui Proust în România

Pro şi contra Marcel Proust 1921-2000 Antologie, prefaţă, notă asupra ediţiei de Viola Vancea Editura ICR, Bucureşti, 2006, 362 p.   Cu prilejul Francofoniei, a apărut în 2006, la Editura Institutului Cultural Român, o antologie ce încearcă să surprindă traseul accidentat al receptării operei lui Marcel Proust în România. Textele sînt adunate sub titlul Pro şi contra Marcel Proust 1921-2000, antologia, prefaţa şi nota asupra ediţiei aparţinîndu-i Violei Vancea. Controversele stîrnite de ineditul scriiturii proustiene în Franţa (Gide refuza în 1912 publicarea primului volum în NRF, considerînd că Proust e „un snob, un amator monden, tot ce poate fi mai supărător pentru revista noastră“, la scurt timp cerîndu-şi scuze şi oferindu-se să-i publice restul volumelor, iar Sartre, în 1945, considera psihologia intelectualistă a lui Proust de-a dreptul nefastă) n-au lipsit nici din literatura română. Influenţa pe care a avut-o scriitorul francez, atît la nivelul evoluţiei romanului, cît şi la acela al cercetării literare din ţara noastră, este incontestabilă, formarea şi consolidarea romanului românesc modern – şi aici ne amintim de ancheta lui Mihai Ralea, De ce nu avem roman?, din 1927 – stînd, în mare măsură, sub semnul proustianismului.   Dosarul receptării lui Proust în România, întocmit de către Viola […]