Reconstituirea unei reconstituiri: Krigen

  Acţiunea filmului Krigen începe undeva într-o tabără militară daneză din Afghanistan. Claus (Pilou Asbæk) îşi conduce oamenii în operaţiuni strategice de zi cu zi, pentru a le cîştiga încrederea locuitorilor şi a asigura perimetrul cu pricina. Cînd camera de filmat iese cu ei din bază, surprinde întîmplări pe muchie de cuţit: urmăriri, schimburi de focuri, situaţii-limită. Miza nu cade pe alerteţea acestora, ci pe tensiunea născută din aşteptări, din lucruri minore, cotidiene, care într-un astfel de loc capătă o încărcătură mult mai serioasă. Fragmente peste care sînt suprapuse, gradual, conflicte interioare, drame şi aduceri aminte a evenimentelor din afara zonei de foc – dezvoltate înăuntrul acesteia. Într-un montaj paralel cît se poate de standardizat (care se cerea aici!), regizorul Tobias Lindholm optează spre o abordare foarte democratică – pe care o va păstra pînă la final –, cînd arată şi cealaltă parte a baricadei: traumele pricinuite cîtorva băştinaşi (astfel, individualizaţi) de către teroriştii nevăzuţi din împrejurimi. Intrînd în contact cu ei, ajungem să îi urmărim, să empatizăm cu situaţia lor, pentru ca, mai tîrziu, cînd e foarte probabil să li se întîmple ceva, să putem spune că i-am cunoscut – la fel se întîmplă cînd moare cineva pe care […]