Reculegere pentru Magistru

A fost comemorată, în cadru academic, împlinirea a 50 de ani, pe 12 martie, de cînd încetase să mai bată inima lui G. Călinescu. Pura întîmplare a făcut ca, în urmă cu cîteva săptămîni, să fie difuzat în librării un volum cu ample comentarii pe marginea documentelor, care atestă felonia autorităţilor totalitare, în stare să-l supună pe ilustrul cărturar celei mai stupide urmăriri poliţieneşti. Securitatea dispusese deschiderea dosarului de supraveghere pe numele Gh. Călinescu, de parcă era un borfaş înrăit, periculos pentru ordinea publică. O haită de turnători raportau organelor fiecare mişcare şi fiece gest al directorului unui Institut din reţeaua supremului for de cercetări înalt calificate. I se tria corespondenţa şi, culmea absurdităţii, i se interceptau zi şi noapte, luni la rînd, convorbirile telefonice. Un cinism extraordinar masca teroarea regimului, căci simultan Călinescu figura pe lista de candidaţi în toate legislaturile de la 1946 pînă la ultima lui suflare. Avea rezervat cuvenitul fotoliu la Academie, dar i s-a retras încrederea de a preda la catedră. Cenzura l-a hărţuit cu înverşunare, întîrziind apariţia romanelor Bietul Ioanide sau Scrinul Negru. De monumentala sa Istorie a literaturii nici vorbă a fi reeditată cît a mai fost în viaţă autorul. Iar cînd a […]