Reformatori nostalgici

Rezultatele recentului sondaj realizat de Observatorul cultural au scos in evidenta o serie de lucruri demne de interes. Cele 100 de raspunsuri efective reprezinta cam jumatate din numarul total de critici profesionisti activi (un numar oricum impresionant si, pentru mine cel putin, neasteptat de mare). Lipsesc – e adevarat… – destule personalitati „grele“ (in general, ele au fost, insa, contactate). Hazardul, punctarile strategice, dezorientarile, idiosincraziile, frondele, capriciile subiective de moment ale multora dintre votanti au jucat un rol important – dar sa nu ne amagim: in definitiv, si din aceste ingrediente s-au alcatuit, dintotdeauna, „ierarhiile“. Cu toate aproximarile si relativizarile, cu toata neseriozitatea asumata (firesc, in cazul unui top de numai zece locuri, fara criterii clare…), citeva tendinte importante pot fi identificate, datele sondajului oferind o imagine partiala dar intrucitva simptomatica asupra miscarilor tectonice din canonul critic al momentului (cel putin in ceea ce priveste romanul romanesc al secolului XX): un stop cadru la inceput de mileniu, o imagine desprinsa dintr-un flux in continua desfasurare. Pina la urma, e bine ca a iesit asa: o combinatie de lista personala pentru o „insula pustie“ si de ierarhie cu pretentii de seriozitate: critici si istorici literari in plin proces de deliberare interioara, […]