Reformele neterminate şi eşecul literaturii

Programele în vigoare pornesc de la ideea că, la baza studiului disciplinei Limba şi literatura română, stă modelul comunicativ-funcţional. Documentele şcolare mai noi afirmă că învăţămîntul românesc urmează, conform recomandărilor Comsiei europene pentru educaţie, dezvoltarea celor opt competenţe de bază, necesare tuturor persoanelor pentru a face faţă cerinţelor societăţii bazate pe cunoaştere şi pentru a le facilita accesul postşcolar la învăţare pe toată durata vieţii. Aceste competenţe de bază (keycompetences), care vizează în principal şcolaritatea obligatorie, sînt: comunicare în limba maternă, comunicare în limbi moderne, competenţe în domeniul tehnologiei informaţiei şi al comunicării, competenţe în domeniile matematică, ştiinţe şi tehnologii, educaţie antreprenorială, competenţe civice şi de relaţionare interpersonală, a învăţa să înveţi/ educaţia pe parcursul întregii vieţi, deschidere culturală/sensibilizare la cultură (Cultural awareness). Este evident că sistemul de stat nu face nimic pentru educaţia antreprenorială şi mai nimic pentru educaţia civică şi de relaţionare interpersonală – dacă nu cumva consideră că predarea religiei suplineşte acest capitol.   Ce se întîmplă cu predarea limbii şi literaturii române este, de asemenea, un semieşec. Consider că principala cauză constă în discrepanţa între programele de predare şi modul în care, la finalul liceului – la clasa a VIII-a lucrurile sînt puţin diferite –, se […]