Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Refugierea în „gîndirea de stînga“
- 11-09-2015
- Nr. 789
-
Doru POP
- POLEMICI
- 11 Comentarii
Universitarul sibian Radu Vancu, într-un articol din revista Timpul (august 2015), a contestat logica argumentului meu din textul despre „arhipelagul penal al capitalismului“ (Observator cultural, nr. 782, 24 iulie 2015). Fiind acuzat de „gîndire de stînga“, nu pot decît să accept această etichetă incompletă şi nedreaptă ideologic, dar şi Radu Vancu ar trebui să recunoască public că îşi asumă o „gîndire de dreapta“. Cuprins de febra maniheismului capitalism versus comunism, Radu Vancu pune un semn de egalitate între criticarea defectelor capitalismului şi predispoziţia pentru ideologia comunistă. E ciudat cum remarcabilul poet care a scris Sebastian în vis repetă nişte truisme ideologizate, recitînd o mantră golită de sens a neoliberalismului: capitalism buuun, comunism răăăău!, repetînd-o fără să accepte nuanţe. Pe de altă parte, editorialistul Radu Vancu ar trebui să înţeleagă că nu e chiar atît de simplu, că nu putem să facem comparaţii între situaţia din capitalismul postindustrial şi ţări precum Rusia comunistă ori China maoistă. Comparaţia trebuie făcută cu propriile promisiuni ale capitalismului. Iar aici nu putem aduce în discuţie conflicte de idei ale trecutului. Nu putem juca rolul inocenţilor apărători ai Occidentului din dorinţa de a-i arăta „Fratelui mai Mare“ că îi sîntem recunoscători că „ne-a scăpat de comunism“. […]
un tandem despre care se știe prea puțin, nu-i așa ?
(eu nu sunt de dreapta, nici de stânga, iar în centru nu vreau, nu îmi place în bătaia puștii)
Evident ca dumneata habar nu ai cine este Radu Vancu dar il balacaresti in pura infecta traditie moldo-valaha. Radu Vancu nu are nevoie sa fie „bagat in seama” de dreapta intelectuala romaneasca (ca stanga intelectuala e contradictie in termeni pe Dambovitza), fiind – in tandem cu HRP – autorul de departe aparitiei editoriale nr. 1 pe 2015 – primul volum comentat al poeziei lui Ezra Pound. Daca nu calci intr-o librarie denigrezi in spatiul virtual ca e mai ieftin.
Am observat si eu ca acest Radu Vancu devine tot mai agresiv in corectitudinea sa politica in ultimul timp, desi, evident, nu are bagajul teoretic si de analiza al realitatii politico-istorice si socio-politice pe care le discuta. Suspectez in aceasta agitatie o nevoie imperioasa a numitului de a se face remarcat de nucelul dur al dreptei culturale establishment (Humanitas, Dilema, Contributors & Co.) pentru a fi invitat sa vorbeasca cu ei, sa publice la ei, sa adune firmituri de la mesele lor imparatesti etc. Trist.
este sau poate fi o tema pentru o teza de doctorat despre confuzia dintre profesie si opțiunea politica si astfel vom stabili acele standarde procedand asa cum ne propune ea, adica de la finish la start
eu spun ca este logic ca un intelectual angajat la stat sa fie de stanga!
este ilogic ca un intelectual angajat la stat sa fie de dreapta!
eu vad foarte multi intelectuali angajati la stat, profesori, filologi, antropologi care fac apologia capitalismului, ei in viata lor nefiind nici macar patroni de tutungerie si nici macar manageri de firme de pompe funebre!
totusi; ce slab nivel al dezbaterii; oameni care habarnau de 3 relatii economice, filologi sau antropologi, taie si spanzura pe tema capitalismului_? ce e mai logic ca bugetarul sa isi apere interesul, adica statul care e patronul care il plateste si sa spumege imptriva capitalismului, adica a privatilor din ai caror taxe este el platit? asa creste salarul profesorului, nu ?
chestiunea libertatii am discutat-o imediat dupa 1990, la primul congres al mulgatoarelor de vaci….
am avut de ales intre o platforma Hobbes si una Durkheim. Intrucat hobbesienii ( mai bine zis hobbesiencele) nu au reusit sa ne convinga in chestiuea libertatii subiective pentru ca nu au putut-o lega de chestiunea puterii ( desi a fost un material dedicat lui Buchanan pe acest subiect), am fost cu totii,( adica toatele) impresionati de argumentatia sustinuta de una din mulgatoare din Corabia, Olt.
E vorba de confruntarea intre state si de chestiunea cinetismului ca modalitate de acaparare a resurselor, incepand cu secolul al XVIII-lea. In aceasta confruntare, statele descopera ca una din resurse, de fapt cea mai importanta resursa, este impozitul si asa se face ca populatia este considerata adevarata bogatie a unui stat, daca fiecare locuitor este impozitat.
Ca fiecare om sa fie impozitat trebuie sa fie autonom ( nu intamplator apare ideea autonomiei a lui Kant), iar ca sa fie autonom, omul trebuie sa fie liber. Libertatea face parte din mecanismul de reproducere sociala si a puterii, exact ce sustine Durkheim cam pe urmele lui Marx.
Cat este de stanga si cat este de dreapta aici?
Si, totusi, sunt teroristi infiltrati ! Nu trebuie facute anchete si studiate persoanele „pasibile” de a fi teroristi ? Chiar trebuie primiti toti imigrantii ?
Guiotina e invenţia revoluţiei franceze. Primele masacre impotriva răsculaţiilor din Vendee şi Lyon sunt masacre ale armatei NATIONALE franceze- revolutionare. Drepturile omului sunt prima dată stabilite ??…. în Constitutia Statelor Unita ale Americii.. inainte de revoluţia franceză cu guiotina. Invăţati …învăţati… V.I Lenin….
….indiferent cat de re-vopsita este. Cazul Chinei este emblematic: hecatombe de proletari ucisi in nenumarate „accidente” de munca – de mineri ingropati pe veci nici macar nu se mai pomeneste, s-a ajuns in faza exploziilor devastatoare ale unor porturi intregi. Casapirea uigurilor – numai pentru ca sunt musulmani – e fapt banal. In Tibet dupa ce coltzosii lama au fost masacrati cei ramasi sunt „numai” bagati in temnitza. Asta comunism cu fatza umana!
Cat despre reufigiatii din calea razboiuluii – sunt cu totul altceva decat emigrantii economici atrasi doar de un blid de linte asigurat zilnic, Doru Pop, pune-ti un afis in piept cu „lasati emigrantii sa vina la mine” si iesi cu el in Piata Universitatii la o ora de varf. Nu uita insa sa chemi si un echipaj SMURD just in case, caci vei face cunostinta foarte repede cu opiniile omului nou produs al comunismului ceausist pe care-l regreti
Orientările ideologice speculează cinic două iluzii care marchează istoria: pe de o parte, iluzia proprietății, întemeiată pe egoismul atotputernic; pe de altă parte, iluzia dreptății pământești, întemeiată pe superstiția progresului. Criza globală a educației confirmă cinismul celor ,,favorizați de soartă”; instituționalizarea prejudecăților confirmă cinismul progresiștilor. Răul stă în instrumentalizarea discursivă și juridică a unor limite inerente ale umanului. Violența mentalitară, verbală, socială și istorică generalizată reprezintă un argument forte împotriva oricărei idolatrii: omul este o ființă/entitate tragică. Groaza și mila, cum magistral sesiza anticul Aristotel sunt sentimentele puternice, constante generate de spectacolul omenesc.