Religia în spaţiul public şi supunerea intelectualilor

Premiat, într-un sfîrşit, cu Prix Goncourt în 2010, pentru romanul La carte et le territoire (Flammarion, 2010)/Harta şi teritoriul (Polirom, 2011) – un roman, într-adevăr, mai soft şi mai ironic –, Michel Houellebecq a fost, de la început, un scriitor incomod şi contestat în Franţa (chiar de critici în vogă, precum vechiul său „adversar“ Pierre Assouline); după 12 ani de stat în străinătate, în special în Irlanda (unde se retrăsese pentru a evita impozitele mari din Franţa), scriitorul autoexilat revine la Paris şi publică recent un nou roman, Soumission/Supunere (Flammarion, 2015). Coincidenţa funestă a făcut ca lansarea romanului să coincidă cu atacurile teroriste (ale teroriştilor islamici) de la săptămînalul satiric Charlie Hebdo – şi asta cu atît mai mult cu cît romanul lui Houellebecq vorbeşte despre o ipotetică islamizare a Franţei în 2022. Romanul stîrnise reacţii şi controverse încă înainte de lansare – scriitorul acceptase să dea un interviu, în premieră, lui Sylvain Bourmeau, cu condiţia ca el să apară mai întîi în străinătate (a apărut în engleză şi germană), dar coincidenţa cu atacurile de la Charlie Hebdo a pus şi mai mult gaz pe foc, în aşa fel încît Houellebecq a decis să suspende campania de promovare a cărţii […]