Republica de la Ploieşti re-prezentată

Ficţionar versatil, capabil să abordeze, cu egală disponibilitate, problematici şi ecuaţii epice dintre cele mai diverse, de la fresca distopică, satiric-fantasmagorică, a anilor `90 (Venea din timpul diez), la scenariul de anticipaţie morbidă (Vincent nemuritorul) şi de la autoficţiunea militară despre Revoluţia din Decembrie (Noaptea cînd cineva a murit pentru tine) la realismul magic proiectat în istoria secretă a comunismului (Miruna, o poveste), fără a mai vorbi de nuvelistica polimorfă din Imperiul generalilor tîrzii şi alte istorii, Bunicul s-a întors la franceză, Să auzi forma unei tobe ş.a., Bogdan Suceavă e, înainte de orice, un observator acut al istoriei. Preocu­parea constantă pentru jocurile de culise ale acesteia şi pentru maladiile moral-politice ale cobailor ei de toată mîna se regăseşte în majoritatea prozelor, dar şi în publicistica incomodă a autorului. Interesul pentru romanul istoric nu reprezintă altminteri o excepţie, ci un simptom în rîndul prozatorilor afirmaţi după 2000. E suficient să ne gîndim, de exemplu, la romanele unor Filip Florian (Zielele regelui), Simona Sora (Hotel Universal), Doina Ruşti (Zogru, Manuscrisul fanariot) sau Ioana Pârvulescu (Viaţa începe vineri). Revizitarea critică a istoriei secolului 19 a provocat mai recent şi imaginaţia cineaştilor din noul val (cu filmul Aferim!, al lui Radu Jude, ţinînd […]