„Resemnarea nu are ce căuta în meseria de editor“

La 25 de ani de la apariţia editurii pe piaţă, se impunea o trecere în revistă a principalelor momente, aventuri şi poveşti pe care-o editură particulară ca Vremea le-a tezaurizat. O mărturie a unei tranziţii învolburate, confuze, cu accente competiţionale, din partea unui editor, Silvia Colfescu, dăruit cu răbdarea de-a aşeza lucrurile temeinic, nu fără un risc vecin cu nebunia pasiunii.   De ce Vremea? Pentru că aveam mare respect pentru editura Vremea de dinainte de război, şi ne-ar fi făcut plăcere să-i continuăm tradiţia, în felul nostru şi în lumina zilelor noastre. Pentru că foarte multe alte titluri legate de timp, în mai ’90, cînd ne-am înfiinţat, existau deja.   Timpul, Ora erau deja acontate. S-au mişcat contracronometru. Naşterea cu acte a fost în 20 august 1990. Asta a fost de fapt data la care au ieşit actele pruncului de la Primărie. Adevărata naştere s-a petrecut cu cîteva luni înainte.   Cam ce jucători existau pe noua piaţă editorială privată în 1990? Era un peisaj absolut fabulos. Edituri rapid înfiinţate tipăreau fluvii de cărţi. Piaţa de carte era realmente invadată de tiraje enorme. Milioane de exemplare s-au vîndut în acea perioadă. Cărţi care fuseseră foarte iubite şi aşteptate, şi […]