Responsabilitatea formatorilor de opinie

  • Recomandă articolul
Rezultatul alegerilor din 26 noiembrie 2000 a bulversat intreaga opinie publica nationala si internationala. In pragul celui de-al treilea mileniu, nestiind prea bine ce inseamna libertatea si care sint avantajele democratiei, ignorind, cu o cutremuratoare inconstienta, pericolul discursului extremist, cu stridente autoritariste, romanii – acei 28% din 58% care s-au prezentat la urne! – au votat pentru repetarea istoriei. „L-am votat pe Vadim Tudor pentru ca e nebun!“ sau „L-am votat ca sa ma razbun!“ sint motivatii atit de absurde, incit iti trebuie o mare doza de calm si optimism pentru a nu le taxa drept semne clare ale degenerescentei mentale. Dupa primele momente de confuzie, de revolta si ingrijorare, incerc sa inteleg cum a fost posibil ca un fante de mahala sa fie identificat de o buna parte a alegatorilor romani – mai ales tineri, intre 18-24 de ani – cu un salvator autentic, iar partidul sau sa fie perceput ca un campion al luptei impotriva coruptiei? Prima concluzie, mai ales dupa ce am vazut cine sint cei care au intrat in Parlament, pe listele PRM, este ca s-a votat orbeste, in necunostinta de cauza. Dupa cum, la fel de adevarat este si faptul ca multi dintre votantii PRM-ului […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }