Restitutio Benjamin Fondane

Va trebui, oare, sa atribuim aceasta pierdere in nisip a fluviului existential vreunei forme de rezistenta sau doar lipsei de limpezime a maestrilor existentiali? Nu incape indoiala ca prea limpezi nu erau; si ei au dat din colt in colt in fata exigentelor „ratiunii universale“; cel care pune Neantul in locul pacatului stramosesc nu poate avea pretentia sa-i scape. Dar ei au spus, totusi, ce aveau de spus. Cu toate acestea, urmasii lor au stiut sa fructifice aceasta obscuritate involuntara; s-au lasat sedusi de descoperirea Neantului; dar nu au putut sa reziste atractiei irezistibile a „ratiunii universale“. Asa se face ca un tinar scriitor francez, pornind din Kierkegaard si din Sestov, a carui prima carte a trezit un interes profund, ajunge la o conceptie a „absurdului“ existentei care ar putea fi, eventual, rezumata astfel: „existenta este o pasiune inutila“. El isi intituleaza cartea Mitul lui Sisif (un titlu existential); dar le reproseaza maestrilor sai ca si-au tradat, de fapt, filozofia, fugind de absurdul pe care tocmai ni-l revelasera. Sa fi parasit ei, oare, absurdul pentru vreo forma de inteligibil? O alta fuga este greu de conceput, cita vreme intre absurd si absurd nu exista interval! Cu toate acestea, nici vorba […]