Restitutio Benjamin Fondane

Lunea existentiala si Duminica istoriei (VI)

  • Recomandă articolul
S-ar putea, de asemenea, ca filozofiei sa nu-i fie dat sa cunoasca un adevar care este, odata pentru totdeauna, ci un adevar susceptibil de a se schimba, de a se face si desface, ba chiar de a se plictisi; s-ar putea, de asemenea, ca noi sa avem o oarecare putere asupra-i; iar a iubi, a urla, a se ruga sau chiar a se revolta ori a se resemna sa fie tot atitea acte capabile de a o preschimba, cit de cit. S-ar putea atunci ca, in graba ei de a se supune, mereu si mereu, filozofia sa nu fi apucat macar sa se intrebe daca nu cumva adevarul nu va fi fiind ceea ce ea insasi va fi facut din el, daca adevarul constringator nu va fi fiind altceva decit progenitura setei noastre de servitute – pe scurt, daca nu cumva ar exista posibilitatea nu a unei morale, ci a unui adevar – cel al stapinilor. Daca mi-as ingadui sa incropesc cu propriile mele cuvinte un rezumat al gindirii lui Sestov in aceasta privinta, cred ca as pu-tea sa ma aventurez imprumutindu-i o intorsatura indrazneata: „Nu omul a fost facut pentru adevar, ci adevarul pentru om“. Vechea filozofie existentiala, cea […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }