Resursele istoriei literare. Proiectele lui Ion Simuţ

Dintre criticii optzecişti, Ion Simuţ este cel mai atras de istoria literară şi scrie avînd în vedere un program coerent, curajos şi, să sperăm, realizabil: acela de a da, într-un final fericit, o istorie a literaturii române din secolul al XX-lea. Interesat în egală măsură de clasici, dar şi de scriitorii prezentului, criticul scrie aplicat despre primii din perspectiva actualităţii, verificînd permanent vitalitatea estetică a operei, şi despre contemporani – din perspectiva istoricului literar, pariind pe certitudinile clasice, evidente, mai importante decît eventualul succes de moment. Acest echilibru de perspectivă inspiră multă încredere; Ion Simuţ nu-şi ascunde aversiunile atunci cînd le are (cazul Eugen Barbu, căruia îi contestă, de cîte ori are ocazia, nu doar prestaţia politică şi morală, ci şi calitatea de scriitor), dar e limpede pentru oricine că este un critic independent, care nu apără nici un interes de grup, care scrie, de fiecare dată, cu bună-credinţă despre cărţi, fără să uite omul din spatele lor. Dar şi fără să confunde planurile. Este sensibil la aspectul etic, suceşte informaţiile pe toate faţetele, dar o face cu prudenţă, nu arogîndu-şi atitudinea rigidă a unui justiţiar obtuz. Or, din aceştia am tot avut, cu asupra de măsură, în ultimii ani. […]