Revanșa fundamentaliștilor

„Primăvara arabă“, care acum doar un an părea să dea democrației un impuls neașteptat, pare acum atît de departe. Și dacă „Primăvara arabă“ și revoluțiile pe care aceasta le-a generat nu și-au atins scopul și nu au adus democratizarea instantanee a țărilor arabe, au deschis, în schimb, drumul spre o tranziție care poate duce spre o societate deschisă. Iar în Europa și în America de Nord, dar și în Israel, mai întîi mișcarea „indignaților“, apoi „Occupy movement“ au promovat acest val de democrație al cărui impact este încă greu de evaluat. Luate prin surprindere de revoluția tinerilor, mediile conservatoare islamiste au încercat să recupereze terenul pierdut. Așa cum la începutul anilor ’90, în Europa de Est, după primul moment de schimbare se instaura, vorba lui Michnik, „Restaurația de catifea“, tot astfel, în lumea arabă, islamiștii moderați au încercat propria lor restaurație. În Tunisia și în Egipt, apoi în Libia, islamiștii care jucau cartea moderației de influență „otomană“ au cîștigat alegerile. Noua situație, de coabitare cu forțe laice, precum în Tunisia, sau cu armata, ca în Egipt, nu avea cum să satisfacă mișcările islamiste radicale de tipul salafiștilor. Pentru aceștia, traducerea în arabă și difuzarea trailerului așa-zisului film Inocența musulmanilor au […]