„Revistele glossy văd în mine povestea perfectă“

Ai trecut prin etapele scriitorului de tranziţie. Evoluţia ta ca scriitor profesionist a inclus aproape toate salturile necesare şi etapele (obligatorii?) pe care un întreg mecanism de piaţă, cel editorial, le-a impus. A fost nu doar greu, cred, dar şi obositor şi derutant drumul pînă la o carte tipărită în condiţii normale, pînă la un contract avantajos şi pînă la o intrare pe piaţă. Ca să nu mai spun că, dintr-o perspectivă pe care aş numi-o clasică, evoluţia ta a urmat traseul foarte drag oricărui student filolog care a mers la facultate din pasiune – cenaclu şi volum colectiv. Cum îţi explici, dincolo de raţiunile economice, încetineala cu care în România un tînăr autor (mai ales) a devenit „scriitor“? Cum vezi acum, retrospectiv, povestea asta în cazul tău? Am trecut, de fapt, prin tranziţie. Am văzut cum se surpă instituţiile de validare anterioare – edituri, reviste culturale – şi cum, de cele mai multe ori, nu se aşază nimic pe ruine. Am luat anii ’90 în piept cu inocenţa înotătorului care-şi închipuie că poate tăia valurile la nesfîrşit. Debutasem cu versuri într-un Contrapunct din 1991, dar, la vîrsta aceea, nu mă interesa decît să mă antrenez în literatură. Făceam genuflexiuni stilistice, flotări narative, […]