Revizuirea Constituției
- 15-05-2013
- Nr. 673
-
Cristian PÎRVULESCU
- Politic
- 2 Comentarii
Ar putea renaște România din schimbarea Constituției? Probabil ca nu. O schimbare constituțională, oricît de amplă, nu poate face minuni. Dar anul 2013 ar putea oferi, totuși, ocazia resetării României, a întoarcerii sale către viitor. După ce, în 1991, noua Constituție nu putea să nu traducă în articolele sale frica de tiranie și de comunismul rezidual, iar în 2003 revizuirea constituțională părerea mai degrabă o echilibristică între ajustarea textului constituțional la obiectivul pe termen scurt al aderării la NATO și UE și încercarea vag consensuală de a debloca regimul politic, în 2013 miza revizuirii ar putea fi adaptarea normelor constituționale la noua dinamică societală. Iar acest fapt ar fi cu atît mai bine-venit cu cît constituția românească este una rigidă, greu de revizuit chiar și atunci cînd există un larg consens politic și social. Or, astăzi, acest consens pare să lipsească. Rigiditatea Constituției constă nu atît în limitele revizuirii prevăzute de articolul 152, cît în procedura aprobării revizuirii prin referendum. În timp ce în alte state flexibilitatea permite o adaptare continuă a Constituției – bunăoară în Franța, din 1995 şi pînă astăzi, Constituția a fost revizuită de 15 ori și se pregătește o a 16 revizuire, în Olanda Constituția din […]
Sunt atent la opiniile profesorului Ion Coja fiind foarte pertinente, rationale DAR in acelasi timp am observat , in actuala societate noastra, ca cu cat spui mai mult adevar ce nu este politically correct, cu atat esti mai marginalizat… deci sa glumim : O casa de toleranta mergea din ce in ce mai rau. Cei ce se ocupau cu managementul au inceput sa schimbe reclamele, dar far rezultat … apoi au zugravit … nimic… au redecorat …. nimic …. au schimbat mobilierul … nimic. Si a venit un client deceptionat si a spus sa schimbe curvele !!! Alt adevar greu de publicat, mai ales ca vine de la cel ce a scris si publicat, in 1988, CONSTITUTIA DE LA 29 FEBRUARIE !!!
Am găsit acest text pe un blog unde se atrage atenția supra unei anomalii. Mi se pare că autorul are dreptate și situația este bizară. Cred că merită să fie semnalată. «În Constituția și legislația României, la fel ca și în celelalte țări europene, există numeroase prevederi privind drepturile minoritarilor etnici. Există chiar legi întregi care au drept scop să detalieze dreptul minoritarilor la identitate și la supraviețuire/dăinuire ca entitate.
În fiecare țară, pe lângă minorități, își duce existența și o majoritate etnică, cea care dă, de regulă, numele țării respective. Constatăm însă că în Constituția României, ca și în legile țării, nu există nici măcar o singură propoziție al cărei subiect să fie majoritatea românească! Nu există nici măcar o mențiune a acestei majorități! Avem convingerea că aceeași situație o găsim, din nou, la mai toate țările din Europa!
Așadar, despre majoritatea etnică nu se face nicio referire în legile românești, inclusiv în legea supremă: Constituția! Majoritatea românească nu este subiect de drept în România!
Nu cunosc legile și constituția din celelalte țări europene, dar sunt gata să pariez că pretutindeni situația este aceeași, dacă nu în toate, măcar în majoritatea statelor europene.
Este evident că avem de-a face cu o anomalie (sau, în cel mai bun caz, o neglijență!): nu este firesc să vorbim despre drepturile și obligațiile minoritarilor, fără să identificăm deopotrivă care sunt drepturile și obligațiile persoanelor care aparțin majorității etnice, naționale!
Este lucrul cel mai firesc din lume să vorbim despre drepturile și obligațiile tuturor comunităților care alcătuiesc, ca părți componente, întregul care se numește populația unei țări, națiunea respectivă! Dacă avem legi și prevederi constituționale pentru minoritarii etnici, trebuie să avem asemenea prevederi și pentru majoritarii etnici!» (Ion Coja)
Nu știu care este opinia specialiștilor în drept constituțional. Dacă trece vreunul prin acest colț de presă, poate ne împărtășește opinia sa expertă.