Risipă deşănţată

Părea o dimineaţă ca oricare alta, şi totuşi… Bucureştenii puteau crede că sînt victimele unei Fata Morgana. Ca prin miracol, străzile, dar mai ales bulevardele – lăsate, la căderea serii, în răvăşeala devenită endemică, sub bagheta de magician ratat a primarului general pus pe exasperarea cetăţenilor –, la lumina zilei, arătau împopoţonate, invadate pe ambele părţi de afişe supercolorate, încolonate ca la oştire, în şiruri nesfîrşite, repetînd de zeci, de sute de ori prea zîmbitorul chip al celui ce se ambiţionează să producă impresia absolutei siguranţe de sine în actuala cursă electorală pentru ocuparea fotoliului de la Cotroceni. Siderat de spectacol, cel care s-ar pregăti să uzeze de posibilitatea influenţării rezultatului optim prin vot cinstit ar simţi cum i se impune, cu sila, o anumită opţiune. Ca atare, devine cît se poate de oportună întrebarea: e o competiţie „pe bune“ ori o scoatere la mezat cu un previzibil cîştigător, pregătit pentru triumf, în cotloanele ticăloşite ale politicii de „care pe care“, zelos exersată în tainiţele partidelor nărăvite a măslui prezenţele la urne şi a vicia numărătoarea finală în vederea căpătuielilor ierarhice? Bietul alegător s-a tot ars, nu o dată, în ultimii 25 de ani, antrenat de sloganuri promiţătoare, ca să […]