Romancierul „reformator“ E. Lovinescu
- 09-12-2010
- Nr. 554
-
Antonio PATRAŞ
- Istorie literară
- 0 Comentarii
După ani buni petrecuţi în bibliotecile din ţară şi din străinătate, sub atenta îndrumare a Ioanei Bot şi a lui Laurent Jenny, renumitul profesor genevez, Ligia Tudurachi şi-a finalizat studiul consacrat romanelor lovinesciene cu care a obţinut de curînd, la universitatea clujeană, titlul de doctor în ştiinţe umaniste, distins pe bună dreptate cu distincţia summa cum laude. Nu spun vorbă mare afirmînd că lucrarea Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu (Editura Limes, 2010) marchează un moment istoric în exegeza altminteri nu foarte consistentă a literaturii criticului modernist. Cînd afirm aceasta am în vedere noutatea absolută a perspectivei de interpretare, din unghiul căreia Lovinescu se dovedeşte a fi un veritabil reformator al romanului românesc din interbelic şi un scriitor original, ce îşi depăşeşte epoca. În opinia Ligiei Tudurachi, criticul are meritul de a fi propus, în romanele sale, ipoteza unei psihologii experimentale şi a unui tip de discurs foarte modern, în acord cu ide-ea formulată într-un articol din 1931 (intitulat, sugestiv, Expresia creatoare de realităţi), care spune că: „în loc să o urmeze, cum ar fi firesc, de multe ori cuvîntul determină realitatea sufletească“. Răsturnarea de perspectivă (postulînd cauzalitatea inversă sau chiar „libera circulaţie a cuvintelor“, fără […]