România la parastas

Familiile în criză îl preocupă pe Cristi Puiu nu de azi, de ieri, ci de pe la Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea (2004) încoace. Dacă stau să mă gîndesc bine, nici îngrijorarea mamei jucate de Luminița Gheorghiu în Marfa şi banii nu era deloc neîntemeiată. În Moartea domnului Lăzărescu, Dante Remus avea o soră în Transilvania şi o fiică plecată departe, iar Viorel din Aurora pusese mîna pe puşcă după divorț. Din rațiuni niciodată explicate „în clar“, pînă la capăt, multe dintre personajele lui Cristi Puiu au relații tensionat-ambigue cu rudele cele mai apropiate. Momente încordate sînt destule şi în Sieranevada, cel mai recent – şi cel mai accesibil – dintre lungmetrajele de pînă acum ale regizorului român. Infidelități camuflate cu greu sau expuse în cei mai direcți termeni cu putin­ță („Ia zi, Toni, e sau nu e muia adulter?“, îl întrea­bă brutal o tînără soție pe un crai mai în vîrstă), conflict între generații (fosta activistă comunistă versus monarhista pură şi dură), un cuplu care se-ncaieră din cauza unei rochițe Disney, dar care ascunde bube mai dureroase („Fă un mic efort, acolo, s-o asculți şi pe ea, că nu doare!“). Contextul social e, însă, un […]