Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
România saşilor
- 29-10-2014
- Nr. 746
-
Mariana GORCZYCA
- ÎN DEZBATERE
- 3 Comentarii
Se făcea că ninsoarea de decembrie imacula Bucureştiul, iar la Cotroceni ajunsese un preşedinte chipeş, dar atît de serios, încît Ioan Groşan rămăsese fără obiectul-subiect al muncii lui Nutzi şi al jurnalului de la Cotroceni. Dar cum viitorul şi trecutul sînt a lumii două feţe, să ne întrebăm şi cum ar fi arătat România ultimilor 10 ani, cu un alt preşedinte. Oricum am întoarce-o, am constata că valul pe care a venit Traian Băsescu s-a pliat peste trăirea noastră majoritar cotidiană (ne amintim de Mircea Dinescu şi de alţii, aflaţi în ambarcaţiunea de start a marinarului, de formulările lor televizate, aruncate ca mincioage de voturi: arta băutului fără să te-mbeţi, oda şpriţului, invocarea poznaşă a poruncii a şaptea din Vechiul Testament. S-a vrut şi s-a făcut, la acea vreme, lobby accentuat pentru un preşedinte regăsibil ca tipologie în iarmarocul slavo-oriental). Tot ceea ce ţinea de PSD, partid-stat supraponderal, provocase atît de multă indigestie la alegerile prezidenţiale precedente, încît alternativa cu TB a fost percepută colebilic. Traian Băsescu a ştiut să atragă de partea sa voci ascultabile, persoane care să numere în favoarea sa… A fost perceput – cînd s-a mers la vot – ca un medicament în stare să taie greaţa […]
O, da, imi amintesc de ei, de sasi. Eram abia la gradinita si deja ii admiram; ce anume ma facea pe mine sa-i admir, cand nu aveam inca in bagaj cuvinte precum „cultura si civilizatie”. Am crescut o perioada printre ei si mai tarziu m-am intristat din cauza ca interesele adultilor din jurul meu m-au mutat intr-un bloc cu patru etaje si fara balcon, in care am petrecut o lunga perioada in frig si intuneric. Stiti ce observ eu abia acu’? mi s-a intamplat nu de putine ori sa ajung in localitati unde – atunci cand solicitam o informatie – mi se raspundea intr-o alta limba „nu stiu romaneste”; nu m-am suparat si niciodata, niciodata, nu i-am injurat – mie mi-a placut filologia, ca si gulasul si paprika si prajiturile de casa pe care le mai aduceau la scoala colegii mei de clasa; totusi nu mi s-a intamplat niciodata – dar niciodata – sa primesc acelasi raspuns in saseste; abia acum imi dau seama ca nu stiu cum se zice saseste ori germana „nu stiu ramaneste”. Bine am facut ca am gasit articolul acesta! fericit sa fie cel care l-a scris! Precum nefericiti sunt profesorii care, la replica Sasului, au aratat ca nu au simtul umorului, ba, mai mult, au scos din bagajul lexical ceea ce ar parea ca nu exista in frumos pctetele unitati de invatare din dosarele pe care le viziteaza o impozanta comisie de calitate „implementata” de un Tariceanu. Ce reprosuri i s-ar putea aduce limbii romanesti pe care o vorbeste Sasul?
Sasul !
………