Românii şi vrăjitoria

Gîndirea magică este, cu siguranţă, un subiect căruia perimarea îi rămîne străină, atîta timp cît omul are nevoie de inefabile baghete magice cu ajutorul cărora să-şi creeze universuri compensatorii, să-şi plaseze fericirea în afara sa, în aşteptări şi în proiecţii, în dorinţa – fie ea şi iluzorie – de a transforma visul în realitate, de a controla, de a stăpîni, chit că se lasă prins în nişte determinisme false. Este o gîndire copilăroasă, dar plină de farmec, care dă seamă şi de nevoia omului de a fi parte a unei minuni, de a se situa în orizontul misterului şi de a crede că ceea ce gîndeşte şi îşi doreşte are putere asupra celor din jur.   Că aşa stau lucrurile de cînd lumea şi pămîntul o ştim şi o dovedeşte încă o dată şi recentul volum publicat de universitarul clujean Ioan Pop-Curşeu – Magie şi vrăjitorie în cultura română. Cartea are ca punct de plecare, după cum afirmă şi autorul, idei identificate în operele lui Blaga, Eliade şi I.P. Culianu, venind în prelungirea dorinţei lui Blaga de a se găsi vreun tînăr îndrăzneţ care să caute rosturile lumii şi ale omului în concepţiile magice. Probleme vechi, în lumi contemporane. Aşezîndu-se […]