Romanul care nu lipseste

Mircea NEDELCIU Zodia scafandrului Editura Compania, Seria „Contemporani“, 2000, 152 p., f.p. 1. Eroism sau uzura? Suprafata si profunzimea se afla intr-o relatie stranie in recent premiatul roman al lui Mircea Nedelciu Zodia scafandrului (mai 2001, premiul ASPRO pentru „proza lunga“, denumire oficiala: sectiunea roman, memorii, jurnal literar). Lunga traditie a polarizarii pozitiv-negativ a cuplului profunzime-suprafata nu se bucura nici de cea mai vaga urma de respect. Adincimea, profunzimea reprezinta spatiul izolarii, al enormelor presiuni alienante, complet straine de identitatea sau de intentiile „scafandrului“ fara voie, al riscului noncomunicarii, al frigului de sfirsit de lume si al fricii care dezintegreaza. Este, comutind pe concret, viata in regimul comunist. Suprafata este libertate de exprimare si de decizie, respiratie relaxata in toate sensurile imaginabile. Dificultatilor „clasice“ de comunicare dintre autor si cel care-i citeste opera li se adauga acest „supliment“ semnificativ: un text scris „sub presiune“ (sub zodia presiunii…) isi va putea intilni cititorul, daca arata ca Zodia scafandrului, abia dupa „depresurizare“ (eveniment care, conform teoriei personajului Zare Popescu – numai o data la 12 ani se intimpla ceva cu adevarat important in zona europeana care „priveste“ spre Moscova – ar fi trebuit sa se produca in 1992): „Acesta este un roman […]