Romanul lui Cioran? Sugestii pentru o biografie imposibilă (II)

„Ambiguitatea“ romanului, „magia“ imaginaţiei şi „coincidenţele obiective“ „Cine este Stauff? Un filozof autentic sau un impostor? Un ireproşabil  homme de l’être sau doar un homme de lettres, cinic şi manipulator? Un nihilist consecvent sau un călău al nihilismului? Acestea sînt întrebările pe care şi le pune discipolul lui, Monclar. Acestea sînt, totodată, întrebările pe care nu puţini contemporani şi le-au pus în legătură cu Cioran. Şi totuşi, cartea mea nu-şi propune să dea un răspuns la aceste chestiuni. Ambiguitatea rămîne prerogativa şi resortul creaţiei romaneşti.“1 „L’être“ sau doar „lettres“? Fiinţa sau literatura? Dilema nu-l preocupă numai pe discipolul/biograful lui Frédéric Stauff, eroul ciudatului roman L’Heure de la fermeture dans les jardins d’Occident, inspirat (am spus deja) de „cazul“ Cioran. Cum vedem, formulîndu-şi îndoielile, tînărul Monclar se substituie chiar autorului, Bruno de Cessole, care, la rîndul său, se substituie unei părţi deloc neglijabile a publicului lui Cioran. Şi dilema enunţată aici va persista, nu numai pentru că „ambiguitatea“ ar constitui „prerogativa“ şi „resortul“ oricărui proiect romanesc, cum avansează Cessole, ci pentru că ea face parte din credoul eroului său. „Pentru un gînditor, cel mai rău lucru nu este să fie prost înţeles, ci să fie prea bine înţeles“2, postulează Stauff, repetînd […]