Romanul unui autor greu de mulţumit

Filip FLORIAN Zilele regelui Editura Polirom, Colecţia „Fiction Ltd“, Iaşi, 2008, 270 p.   Există în literatura română o serie de romane – nu multe, dar foarte puternice – despre care se poate spune că ilustrează o categorie aparte a istoriei literaturii autohtone, pe care aş denumi-o filiera artiştilor. Trecînd dincolo de mode şi timp, dincolo, adică, de epoci culturale şi de curente literare, filiera artiştilor are ca punct de plecare opera lui Mateiu Caragiale, cu fantastica sa alcătuire poematică, în care structurile prozei se declină în ritmuri poetice, dînd astfel naştere unei scriituri în care povestea şi atmosfera, epicul şi liricul sînt la fel de importante. Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter, strania şi insuficient comentata carte a lui Matei Călinescu, Calpuzanii lui Silviu Angelescu (un roman pe cît de insolit, pe atît de expresiv) sau delicat-filigranatul Teodosie cel Mic al lui Răzvan Rădulescu, ca să nu mai vorbim de cărţile lui Ştefan Agopian, în care realul şi imaginarul se luminează reciproc, în ample construcţii narative, ce poartă amprenta unui rafinament stilistic singular în proza noastră, ilustrează, cred, convingător o astfel de „filieră“, în care poate fi înscris şi recent apărutul roman al lui Filip Florian, Zilele regelui, despre […]