Rotundul mingii, la Mönchengladbach

Mönchengladbach. Un oraş din regiunea Niederrhein (Rinul Inferior). Numele, prea încărcat, cu alură de miriapod, e redus frecvent la mai suplul şi colocvialul Gladbach. Un toponim care, spre deosebire de eleganţa delicatei Hanovre, de solemnitatea Berlinului sau de romantismul discret al Heidelbergului (de acum sau de altădată), are – atît cel oficial, adică Mönchengladbach, cît şi lejerul Gladbach – o rezonanţă aspră, industrială. Ceea ce nu e departe de adevăr, zona fiind un centru al industriei textile.   Într-un Baedeker respectabil, oraşul îşi află puţine rînduri descriptive – mai generos e plebeul horoscop al tabloidelor –, iar acele puţine rînduri sînt parcă de complezenţă. O complezenţă tipic nemţească, adică sobră, dacă nu chiar glacială. Introducerea nici nu caută să fie tentantă: „Die Stadt ist eher unspektakulär“. Această apreciere indiferentă este întreţinută pînă şi de ilustratele anoste, de-a dreptul provinciale, pe care le-am cumpărat din gară. N-am găsit vederi mai terne în Ger mania. M-a uimit decorul lor auster, pentru că o ilustrată ar trebui să fie, în mod elementar, ceva mai atractivă. Astfel, cartea de vizită care însoţeşte imaginile – „Schönes Mönchengladbach“ – devine uşor amuzantă, chiar dacă pe vedere tronează, pentru palmares, silueta unei catedrale. Dar aşa grosolan fotografiat, […]