Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea
- 24-07-2014
- Nr. 732
-
Observator Cultural
- In memoriam
- 5 Comentarii
În ziua de 23 iulie 2014, a încetat din viaţă scriitoarea Oana Orlea (Maria Ioana Cantacuzino) la Maignelay-Montigny (Franţa). Dumnezeu s-o odihnească în pace ! Biografie : Oana ORLEA (Marioana Cantacuzino), prozatoare, născută la 21 aprilie 1936, la Bucureşti. Tatăl : Constantin (Bîzu) Cantacuzino ; mama : Anca Diamandi. Nepoata lui George Enescu, decedat în 1955 la Paris. Arestată în 1952, ca elevă în clasa a X-a, sub acuzaţia de complot şi acţiune subversivă împotriva statului. Condamnată la patru ani închisoare. Eliberată după trei ani de detenţie. Ajutor de sudor pe un şantier din Bucureşti (1955-1956), taxatoare la IRTA (1959-1960), şamponeză la Cooperativa Higiena (1962-1965) etc. Rearestată în 1960, în legătură cu un atac săvîrşit în septembrie 1959 asupra unui furgon al Băncii Naţionale din Bucureşti (« operaţiunea Ioanid ») şi reţinută două luni la Miliţia Capitalei. Absolventă a Liceului « I.L. Caragiale » din Bucureşti, secţia fără frecvenţă (1965). Stabilită din noiembrie 1980 în Franţa, ţară în care solicită şi obţine azil politic. Volume apărute: Calul de duminică (schiţe şi povestiri), Bucureşti, 1968 ; Ţestoasa portocalie (roman), Bucureşti, 1969 ; Numele cu care strigi (schiţe şi povestiri), Iaşi, 1970 ; Pietre la ţărm (roman), Bucureşti, 1972 ; […]
Fericiţi cei ce au harul să preschimbe amintirea unuia trecut la cele veşnice în floare nobilă de crin!
Căci a lor e Împărăţia…
Fericiţi cei ce nu hălăduie confuz pe cărările memoriei!
Căci a lor e Împărăţia…
Amin!
….viitorul pilot al ‘tovarasei Ana”, care in 1939 ii spunea maica-sii: „te-ai maritat cu un lautar”.
Dupa cate mi-amintesc, Marioana nu prea il agrea pe tatal sau (poate si din cauza d-rei Cushnir viitoare artista felliniana).
Altfel, multumim, maestre, pentru explicarea originii pseudonimului, eu banuind filiera Marioana-Maria-Santamaria-Orlea.
Un dureros și duios: DOMNUL SĂ O PRIMEASCĂ ÎN ÎMPĂRĂȚIA SA! Din nefericire, aflându-ne încă la granița dintre ”a ierta” și ”a nu uita”, hălăduim, confuz, pe cărările memoriei…
Deoarece unele fraze anterioare mi se par vag confuze, reiau textul: Oana (Marioana) Orlea era fiica Ancăi Diamandi şi a lui Constantin [Bâzu] Cantacuzino
(mare erou al aerului şi vânător de aeroplane sovietice, legendar: „Bâzu şi cu Agarici/ Bagă spaima-n bolşevici”!).
Acesta era fiul Mariei Rosetti-Tescanu şi al lui Mihail G. Cantacuzino. Mult după moartea acestuia din urmă, Prinţesa Maruca s-a recăsătorit, în 1939, cu Enescu (când Marioana era în vârstă de trei ani). Astfel încât nou-i soţ nu putea fi bunicul Oanei Orlea.
Oana Orlea (odihnească-se în pace!) nu a fost „nepoata” lui George Enescu, – ci a lui Mihail G. Cantacuzino (fiul „Nababului”, căruia i-a aparţinut „Casa cu lei” din Bucureşti). Acesta s-a căsătorit cu viitoarea ei bunică, Maria Rosetti-Tescanu, devenită Prinţesa Maruca. Nu intru în alte amănunte, spunând doar că Enescu urma să-i fie numai bunic vitreg, prin căsătoria Marucăi cu marele nostru muzician. – Pe Anca Diamandi, mama Oanei Orlea (cu care am luat masa, o dată, la Paris, în ’91), am cunoscut-o acum 45 de ani, în casa, de pe vechea stradă a Justiţiei) a soţiei poetului Gheorghe Magheru. Doamna Diamandi mi-a spus, atunci, că pseudonimul literar al Oanei se datora numelui faimoasei mănăstiri (a Cândeştilor) Sântămăria-Orlea… Cum Oana este Ioana (pre limba frâncă, Jeanne), iar Orlea este aproape Orléans, se înţelege de la sine care-i „substratul” unui nume ca acesta.