Salone Internazionale del Libro, Torino, 2016

Între 12 şi 16 mai, s-a desfăşurat – în Lingotto Torino – a XXIX-a ediţie a unuia dintre cele mai importante tîrguri de carte din Europa. Mai extins, mai bine structurat, cu săli mai numeroase, Salonul din acest an mi s-a părut a fi sulla strada giusta. Poate că în zona rezervată celor mici (prin natura vîrs­tei, gălăgia este amplificată), cîteva spaţii izolate fonic ar fi creat un confort şi mai mare pentru comunicarea cu cărţile şi cu scriitorii veniţi de departe. Şi spun asta deoarece Torino, prin suprafaţa alocată şi numărul de scriitori invitaţi, pare a fi – dintre cele vizitate de mine – tîrgul de carte cel mai preocupat de prezenţa tinerilor cititori printre cărţi.

Pentru acest target proaspăt, modelabil, cu şanse de a fi fidelizat actului lecturii, România a fost reprezentată în acest an de Sînziana Popescu, cea care abia se întorsese de la Sighişoara, unde avusese o întîlnire similară, în cadrul Turnirului Scriitorilor. Starea ei de bine în prezenţa celor mici este evidentă, cunoscînd aşteptările micuţilor şi venind cu bucurie în întîmpinarea genului lor de curiozitate. Printre cei veniţi la întîlnirea de la Torino cu Sînziana Popescu şi traducătoarea Sara Salone (vorbim despre o carte cu o ţinută grafică impecabilă, cu un titlu atrăgător: Il viaggio di Vlad nel Mondo-Di-Là, apărută la Editura Mediamorphosis), au fost şi elevi români care învaţă în Italia. Am stat de vorbă, la sfîrşit, cu ei şi aşa am aflat că vizitele la Salonul de Carte au loc în fie­care an, vizite urmate de discuţii în clasă despre ceea ce le-a plăcut mai mult şi, interesant, de atribuire de roluri şi de situaţii ipotetice: ce ar fi spus sau ar fi făcut altfel dacă ei ar fi fost Scriitorul/Traducătorul/Moderatorul/Fotoreporterul?…

Am putea spune că tot despre un mic cititor a fost vorba şi la prezentarea cărţii Elenei Vlădăreanu, Spazio privato (Pietre Vive Editore) – traducător: Gabriele di Palma, prezentare înscrisă în cadrul evenimentelor care s-au succedat în Pavilionul 3, la Standul României, prin grija Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia. Poeta a venit însoţită de micuţa ei, în vîrstă de cîteva luni doar, rămînînd nedespărţite şi la lansare, într-o imagine revelatoare despre creaţie şi maternitate.

Printre evenimentele editoriale la care am putut fi prezentă şi care s-au bucurat de o consistentă audienţă, remarc prezentarea unei cărţi de istorie, I rapporti tra il Granducato di Toscana e il Principato di Transilvania (1540-1699), cu un personaj-liant, inginerul militar Simone Genga, născut la Urbino, venit la Florenţa şi ajuns în serviciul Familiei De Medici. Viaţa lui aventuroasă este pretextul autorului Gianluca Masi de a face excursuri palpitante într-un studiu istoric cît se poate de documentat. Secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, secolele în care Transilvania pătrunde şi se impune Reforma, mai întîi lutheranismul şi, în scurtă vreme, calvinismul; Evul Mediu şi nucleele de apartenenţă regională, toscani, nu italieni, transilvani, nu români sau maghiari sau saşi. Simone Genga şi fraţii acestuia au avut un rol major în dezvoltarea relaţiilor diplomatice, economice, militare, religioase şi, nu în ultimul rînd, culturale dintre Toscana şi Principatul Transilvan. Prefaţa acestei cărţi îi aparţine istoricului clujean Ioan Aurel Pop.

Aşa cum se întîmplă şi la alte standuri de la Salonul Internaţional de Carte de la Torino, am avut în program prezentarea unor cărţi de promovare cultural-turistică. Au stat în centrul atenţiei cartea Sandrei Pralong (coord.), Mai români decît românii. De ce se îndrăgostesc străinii de România, respectiv Andiamo in Romania! Patrimonio culturale e naturale europeo (un anuar bilingv, în fapt, al Centrului Cultural Italian Român din Milano, cu articole şi studii pe o paletă tematică largă, de la Românii în Italia. Realitate şi percepţie la satele transilvane făcute celebre de Prinţul Charles al Marii Britanii). La această prezentare, alături de Diana Cristev, Violeta Popescu, Ioana Padosu, Roberto Merlo, a fost invitat să intervină şi fotoreporterul Enrico Martino, un travel writer îndrăgostit şi el de România.

De ani buni, cartea de ficţiune nu mai este vedeta exclusivă a tîrgurilor de carte. Spectatori, de la cîteva sute la peste o mie, s-au strîns la lansarea cărţilor despre Siria şi despre ceea ce se întîmplă acolo – aşa cum a fost cazul scriitorului Shady Hamadi şi al cărţilor sale La felicità araba, Storia della mia famiglia e della rivoluzione siriana, respectiv Esilio dalla Siria. Un alt record de audienţă a făcut vineri seara Giorgio Napolitano, al unsprezecelea preşedinte al Italiei. Pentru cartea acestuia, Europa, politica e passione, s-a stat la o coadă imensă în faţa sălii în care urma să se întîmple evenimentul. Măsurile de securitate au fost, oricum, triplate în acest an, filtrele de scanare înmulţindu-se, iar poliţiştii… vizibili peste tot. Din exterior, intrările în Salonul de Carte păreau zona de Security dintr-un aeroport. În fond şi la urma urmei, cărţile te iau cu ele la drum sau cititorul alege destinaţia la care să îl însoţească. Siguranţa călătoriei este bonusul lecturii.

La Sala „Romania“ din cadrul Salonului s-au derulat cu punctualitate numeroase evenimente – Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Radu Pavel Gheo, Bruno Mazzoni numărîndu-se printre protagoniştii înscrişi în program. M-am bucurat enorm să îi reîntîlnesc! Este, de altfel, în ceea ce mă priveşte, noima desfăşurării unui astfel de eveniment: scriitorul nu are un destin strict individual; ca pietrele din albia unui rîu, scriitorii se ocrotesc şi se modelează, în timp, reciproc.

La intrarea în Pavilionul 5, gîndit ca o încăpătoare Agora, bucle din semnul infinitului erau construite din cărţi. Il Terzo Paradiso de Michelangelo Pistoletto, zidit din straturi de cărţi de aproximativ jumătate de metru. O oglindă imensă reflecta buclele conceptului, aducînd împreună inteligenţa naturală şi inteligenţa artificială, invadatoare. Dincolo de mesajul de a conştientiza responsabilitatea care ne revine în actul cultural, era vizibil pentru cei mai tineri cititori faptul că, din cărţi şi cu ajutorul lor, se poate construi orice.