Salonul cărții de la Torino, ediția a XXX-a

„O fată, o carte, un zid, o zare“ sînt cele patru cuvinte cu care s-ar putea descrie imaginea definitorie aleasă de organizatori pentru acest an. Spunînd destinația taximetristului care urma să mă ducă de la Porta Nova la Lingotto Fiere, spațiul de desfășurare al Salonului cărții de la Torino, am fost imediat întrebată care îmi e opinia despre concurența pe care Milano s-a hotărît să o facă, agresiv, acestui tîrg de la Torino, ajuns la a XXX-a ediție. Mărturisesc sincer că nu aveam vreo opinie și nici nu aveam idee ce chestiune sensibilă devenise pentru torinezi proiectul milanez de dislocare a unui număr mare de edituri, spre a le face să prefere orașul căruia îi erau asociate – în viziunea multora din afara Italiei – mai ales Moda și Domul. Abia în tîrg am început să înțeleg cîte ceva despre interesele politice, imixtiunile berlusconiene, absența Editurii Bompiani de la Torino, toate din discuții off the record. Momentul culminant, însă, al atingerii acestui subiect cu adevărat fierbinte la această ediție l-a constituit lansarea cărții Questo non e L America, în Sala „Giallo“, cu o capacitate de peste 600 de locuri. Autorul cărții: Alan Friedman. Așezat între Piero Fassino (unul dintre cei […]