Sansa unui festival

O comparatie oricit de sumara cu programul editiilor trecute ale Festivalului National de Teatru (inca „I.L. Caragiale“) face destul de evidenta coincidenta flagranta de nume – de regizori (exceptie Ciulei, care nu mai montase de la Hamlet) si teatre – prezente in mai toate selectiile. Motivatia, pe linga afinitatea conceptuala a selectionerilor, tine de felul in care se naste performanta pe scenele romanesti: ea ii e atribuita in primul rind regizorului, chiar atunci cind nu e vorba de ceea ce s-ar numi spectacole de regie. Spre pilda, anul acesta, Romantiosii de la Casandra e, de la orginile sale pornind, exclus din categoria aceasta: e un spectacol de absolventa pentru clasa de actorie la care predase Vlad Massaci, performanta, in acest caz, e cumva deturnata dinspre actori spre regizor. Dar explicatia prezentei Romantiosilor in Festivalul National e mult mai simpla – FNT da seama de afirmarea constanta a unor autori de spectacol, nu de caracterul in sine al unei productii, iar aceasta era singura montare a lui Massaci din stagiunea trecuta. Ceea ce s-a reprosat cel mai adesea festivalului a fost, in primul rind, alura de „de toate pentru toti“ a selectiei, de obicei exhaustive si incercind sa adune tot ce […]