Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Sarcină toxică
- 19-02-2009
- Nr. 462
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 33 Comentarii
Despre Cartea tuturor intenţiilor a poetului Marin Mălaicu-Hondrari, apărută în 2006, la Vinea, şi reeditată recent la Cartea Românească, Mircea Cărtărescu susţine, într-un text vibrant de coperta a patra, că ar avea „şansa să devină o carte-cult, definitorie pentru o generaţie, asemenea Lupului de stepă al lui Hesse sau faimosului Pe drum de Kerouac“. Acum cîţiva ani, Florin Iaru scria şi el, într-o prefaţă fulminantă, că Realk-ul lui Dragoş Bucurenci are toate datele unei viitoare cărţi-cult… Nu-i vorbă, dincolo de diferenţele de atitudine, sensibilitate, concepţie şi scriitură, tinerele opuri amintite au ceva în comun: formula (amestec de roman-poem-eseu) şi problematica existenţială limită (efectele psihice ale drogurilor la Bucurenci, obsesia sinuciderii scriitoriceşti la Mălaicu-Hondrari). Elogiile maximale devin însă riscante în asemenea cazuri. O carte-cult – cum ar fi, să zicem, Craii de Curtea-Veche, Zacharias Lichter, Jurnalul de la Păltiniş, Siddartha, The Catcher in the Rye sau Generation X – se instituie ca atare numai dacă are charismă şi reuşeşte să ofere un model paradigmatic de existenţă literară. Sau, ca în cazul strămoşului Werther, un model exemplar de sinucidere… Marin MĂLAICU-HONDRARI, Cartea tuturor intenţiilor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008, 120 p. Dar cele două noi candidate autohtone nu impun o […]
cuvantul „tetrapiloctomie” l-am shparlit din „pendulul lui foucault” si i-l dedic lu’ luciat, ca sa vada ce-a pierdut 😀
cu toate explicatiile, revenirile, precizarile, retractarile, parantezele si tetrapiloctomiile de mai sus se duce dracului orice enigma a actului critc, care trebuie (nah, decretez si eu pe modelul bobe) sau e de preferat sa fie un pic mai asertiv si NU ATAT DE didactic, deshirabil & negociabil
@luciat. Apropo de gusturi. Eu prefer \\\\\\\”Pinza de paianjen\\\\\\\” a Cellei Serghi, si nu pt. ca pe banderola editiei princeps a aparut \\\\\\\”carte recomandata de Liviu Rebreanu, Camil Petrescu si Mihail Sebastian\\\\\\\”. Trei dintre cei mai buni scriitori contemporani. De atunci. 🙂
@t.o. bobe. pina la scuze astept si eu.
1) ca white noise sa-mi arate, fara scuze, unde ma refeream eu la bloggeri, \\\\\\\”noi, bloggerii\\\\\\\”, toti deci, cind de fapt ma refeream doar la luciat. Exista o etica a bloggerilor sau un juramint al lor la intrarea in breasla? Sau a vorbit cu toti?
2) explicatii logice din partea ta pt. niste scuze pe care m-ai pus sa mi le cer acum citiva ani (pe forumul al obs. cult.) pe motiv ca te-as fi inclus in… \\\\\\\”generatia decreteilor\\\\\\\” desi ai fost un copil dorit. Vad ca iti place sa refuzi, de dragul \\\\\\\”preciziei\\\\\\\” absolute sensurile figurate ale unor cuvinte/sintagme (autor bun s.a.m.d.). Dar, daca e sa fim precisi pina la capat, as vrea sa-mi spui cum e cu refuzul \\\\\\\”cartilor\\\\\\\” care nu-i plac lui Mircea Cartarescu. Eu am scris \\\\\\\”de rau\\\\\\\” (si nu integral de rau!) numai despre una, incercind doar sa pledez pentru simtul proportiilor. Dar poate mai sint si alte carti despre care nu stiu eu.
Nu stiu de ce discutia asta vi s-a parut inutila. Mie mi se pare foarte utila, in sensul ca sper ca rezulta suficient de clar din ea ca sint cititori ai Cartii tuturor intentiilor carora le-a placut cu adevarat, nu pt ca asa le-a spus cineva. Si carora le place in continuare, in ciuda unei cronici negative. Gusturile nu se discuta, poate, numai ca aici s-a discutat de-a dreptul buna credinta a unor cititori.
Eu sint incintata de convergenta de gusturi pe care mi-am descoperit-o cu doi dintre cei mai buni scriitori romani contemporani. Incintarea asta depaseste cu mult regretul pt divergenta cu un critic.
pt Paul Cernal: E ok, din punctul meu de vedere. Sigur ca nu se punea problema de scuze pt alt motiv.
n-am cum sa imprumut eu vreo logica de la Luca, pentru ca el de la mine o are :))))
\”Remarca totusi ca numai tu si luciat ati dat o importanta exagerata consideratiilor mele, deloc jignitoare de altfel, despre textul lui Mircea Cartarescu.\”
Si whitenoise. (si asta doar dintre cei citiva care am comentat aici) Inca o inexactitate. Nu crezi ca sint cam multe?
Astept si eu scuze pentru minciuna sfruntata pe care ai spus-o ceva mai jos despre mine.
@t.o. bobe. pt. ca nu am apucat sa vad raspunsul dat lui ramy: esti deocamdata o naratiune de buna calitate, pina la eventuala si nedorita proba contrarie a urmatoarelor tale carti din serie. Sigur ca rezultanta finala conteaza. In paranteza fie spus, cred ca un autor mare nu poate scrie DOAR carti mediocre ci si cel putin una-doua carti mari. Iar autorii minori care au scris capodopere sint minori doar prin comparatie cu cei „mari”. Tu, de exemplu, raportat la literatura romana inca tinara de azi, esti deocamdata (prin ceea ce ai scris deja) un autor foarte bun, evident nu „mare”. Dar, daca largim perspectiva, poti trece si drept minor. Mai vorbim peste citeva decenii, cind capodoperele de azi se vor vedea mult mai bine 🙂
@luciat. Acuma vad ca te-ai suparat tu… Da, imi cer scuze, dar numai cu privire la o jumatate de afirmatie despre tine, si aia sub beneficiu de inventar (nu negam totusi radical existenta unei postari mai vechi despre MMH). OK, nu e vorba de influenta, ci de o convergeta de gusturi pe care, in privinta „Cartii tuturor intentiilor”, n-o impartasesc. That`s all. Scuzele fata de Simona cred ca ar trebui sa si le fi cerut mai intii cei care au pus in pagina, sub semnatura ei, un text al lui Marius Chivu. Cit despre nimerit… ma tem ca in privinta unor carti cum e cea alui MMH, si nu numai, lucrurile stau exact pe dos. Dar, repet, gusturile nu se disputa.
@T.O. Bobe. Cred ca ar fi mai bine sa lasam „probele” si chestiunile care nu-l privesc pe MMH. Nu de alta, dar discutia a deraiat intr-o zona personala pe care nu vreau s-o alimentez. Remarca totusi ca numai tu si luciat ati dat o importanta exagerata consideratiilor mele, deloc jignitoare de altfel, despre textul lui Mircea Cartarescu. Ma tem ca tot restul lumii s-a plictisit de discutia asta, colaterala, despre o carte din punctul meu de vedere modesta, mai modesta decit Lupul de stepa care e ceva, un pic mai bun pentru ca asa am decretat eu numai. 🙂
Cind am spus despre tine ca esti un scriitor bun nu m-am referit la persoana biografica a autorului T.O. Bobe. Presupun ca orice om de bun simt care a citit rindurile mele a inteles ca nu despre biografia lui T.O. era vorba, chiar dimpotriva. Cit despre chestia cu bancurile fizice si aluziile onomastice… Stop dreaming, Teo, you`re over reaction! Sau vrei sa ma faci sa spun ca imprumuti logica personajului tau Luca pentru ca imediat sa raspunzi „Nu v-am spus?” :):)
un „autor” e o naratiune care insumeaza nelinear un numar de carti. evident ca se pleaca de la o evaluare individuala a acelor carti, ca le judeci in sine inainte de a le raporta la contexte de tipul „autor” sau „literatura secolului XX”. ia cazul unul autor care a scris 100 de carti. cum vorbesti despre aceste 100 de carti? luandu-le pe rand, absolut desprins de naratiunea sintetica a „autorului”? sau cadrandu-le in identitatea unui autor?
anyway, in discutie nu era metodologia criticului literar (daca evalueaza carti incluzand sau evitand autorul, vazut ca subiect „pur” sau ca subiect inclusiv biografic): era doar legitimitatea de principiu a cuiva de a face afirmatii de felul „autorul x este y”, pe baza cartilor pe care acel autor le-a publicat pana in acel moment.
p.s. iti pot da exemple de autori mari care au scris preponderent carti mediocre, iti poti da exemple de autori minori care au scris capodopere. domnule, relatia autor-carti e un lucru complex 😀
Nu, ramy, un critic literar nu evalueaza autori pornind de la carti, ci invers: evalueaza carti, luind in considerare fie si biografia autorului (chestiune pe care o repudiau structuralistii). Faci aceeasi confuzie pe care o face si Paul Cernat.
aceste discuţii sunt o pierdere de vreme de tot r*****l
evaluarea unui autor ca bun, foarte bun sau idiot nu se face pe considerentul ca acel autor are o viata de familie exemplara sau ca poseda un neg pe nas: se face pe baza cartilor, a literaturii lui. deci, in momentul in care tu chestionezi dreptul lui cernat de a face o judecata de felul „autorul x este y”, apropiind o astfel de judecata de un atac la persoana, te afli in situatia unuia care tocmai a trantit o prostie.
Nu poti sa-mi spui ca sint „fan neconditionat” al lui MC si pe urma, cind constati ca nu am admirat cartea din cauza lui MC, sa spui „e ok”. E nevoie, totusi, de scuze, a fost o jignire. O sa ai de repetat si scuzele catre Simona Sora. Vad ca ii aduci acuzatii ciudate si lui TO Bobe. N-ar fi cazul sa te opresti din a ataca in stinga si in dreapta? Nu nimeresti deloc.
Te desfid, in stil HRP :))))), sa-mi mai semnalezi un loc in care am intervenit cind a fost vorba despre Mircea Cartarescu.
Pe de alta parte, constant, cu parere de rau, ca nu stii sau te faci ca nu stii ca un text de coperta a patra, indiferent de cine ar fi scris, se supune altor exigente decit o recenzie.
Iar Cartea tuturor intentiilor este o carte buna, pentru ca asa am hotarit eu, iar nu modesta, pentru ca asa ai hotarit tu. :)))
Ineptia structuralista despre care vorbesti este cu totul altceva decit ineptia (probabil) despre care vorbeam eu. Dar, daca nu te poti abtine sa faci consideratii despre persoane, da-i inainte. Poate in curind o sa ajungi si la poante onomastice sau chiar la bancuri fizice.
@luciat. E ok. Tocmai de-aia am vrut sa verific. Gusturile nu se disputa. Prefer in continuare Lupul de stepa catelusilor de apartament ai lui MMH.
@T.O. Bobe. Nu am nici un fel de complex de vinovatie fata de Mircea Cartarescu, iar „apararea” era strict legata de acuzatiile cinegetice pe care mi le aduceai. Si de impresia, poate gresita, ca intervii over reaction de fiecare data cind ti se pare ca MC e atins cu o floare. Am crezut ca detectez si un anumit conformism al bloggerilor pe linia asta. Iarasi, poate pe nedrept. In articol nu am facut decit sa incerc sa explic, poate prea pe larg, niste comparatii evident exagerate, de natura sa hipertrofieze valoarea unei carti modeste. Daca era vorba de opiniile unui cronicar cu care nu sint de acord, poate nu i-as fi dat numele, asa cum vad ca procedeaza Simona Sora in cronica despre Doina Rusti… In cazul de fata, era insa vorba de o voce (cu credibilitate) de pe coperta a patra, parte a cartii intr-un fel. Atita tot. S-ar putea sa am o problema cu supralicitarea unei anumite poetici „postmoderne”, cu concretizari mai degraba debile, dar asta e deja altceva. Putem discuta oricind despre asta.
Nu cred in ineptia structuralista cu „moartea autorului” dar cred ca, atita vreme cit publici carti bune, esti un scriitor bun. Cind o sa incepi sa scrii carti care mi se par proaste, o sa vad ce termeni voi folosi. Poate „un fost autor bun” sau altceva. Se intimpla si la case mai mari: Sadoveanu, cind a scris Mitrea Cocor, tot „scriitor bun” a ramas in absolut 🙂 Asta asa, ca sa mai destindem atmosfera…
Draga Paul,
ce m-a facut sa gindesc asa au fost recenzia ta, in care apar exagerat de multe referiri la coperta a patra (asa mi s-a parut mie), si, mai ales, comentariile tale de aici. Reciteste te rog ce-ai scris. Acum pomenesti si de recenzia la Orbitor. Aripa dreapta. Nu vad ce legatura are cu cartea lui MMH. Dar incep sa ma intreb daca nu cumva ai dezvoltat incepind de atunci un complex de vinovatie fata de Mircea Cartarescu. Si daca nu cumva refuzul cartilor care i-au placut lui nu face parte dintr-un mecanism de aparare. Fireste, nu spun ca e neaparat asa, habar n-am si nici nu-i treaba mea. Tu trebuie sa afli asta.
In ce priveste faptul ca as fi un scriitor bun:
1. Ne cunoastem de prea multa vreme ca sa ne mai firitisim asa, hodoronc-tronc. Nici despre mine nu era vorba.
2. Nu crezi ca, atita vreme cit sint inca in viata, n-ar trebui sa le dai calificative scriitorilor, indiferent daca zici de bine sau de rau? Treaba unui critic nu e sa vorbeasca despre carti (stiu, e un deziderat vechi de peste 150 de ani)? Parerea mea e ca genul asta de metonimie suna cam… postum, cita vreme doar in posteritate se pot face judecati globale despre cum a fost un scriitor sau altul. Acorda-mi, te rog, dreptul de a scrie si carti proaste si acorda-le si altora, ale caror carti nu ti-au placut pina acum, dreptul de a scrie altele, mai bune.
Si nu mai cobi! :)))))))))
P.S. Luciat a scris despre MMH (am verificat acum) pe 17 decembrie 2007.
http://www.terorista.ro/2007/12/17/sa-scrii-o-carte-intr-o-noapte/
pe 17 decembrie 2007
@luciat: ba nu m-am enervat deloc! ma intreb doar de ce n-ai comentat cartea decit dupa ce a aparut a doua editie. Sau poate ai mai comentat-o si acum trei ani si nu stiu eu…
N-aveam de ce sa ma refer la Vila-Matas pt. ca aveam in minte comparatia de pe coperta cu alte doua carti-cult, mai epice oleaca: Lupul de stepa si Pe drum. Or, comparatia dintre ele si cartea lui MMH mi s-a parut… enorma. Si chiar e. Tie chiar nu ti se pare ca e cam mult?
@T.O. Bobe. Draga Teo, imi pare rau ca gindesti asa. Daca asta ai inteles din cele scrise de mine, imi pare rau. Am o veste buna, totusi: eu chiar nu gindesc asa. Nu-l „vinez” pe Mircea Cartarescu, asa cum nu l-am vinat acum cinci ani pe Florin Iaru cind a scris minunatia aia despre Realk si nici pe DCM sau Bogdan Ghiu cind au ridicat in slavi un Roman precum „Mesteci si respiri mai usor”. Apropo, mi s-a parut la fel de exagerata si afirmatia promotionala a lui Dan Petrescu de pe coperta Razboiului fluturilor.
Textul meu despre cartea lui MMH si-a propus sa corecteze o exagerare in urma unei dezamagiri direct proportionale cu asteptarile pe care mi le-am facut la lectura recomandarii de pe coperta.
Presupun ca si tu, si White Noise, inferati ca as avea o problema cu Mircea Cartarescu. De ce? Nu vad alt motiv decit cele scrise de mine despre Orbitor III. Vreau sa stiti doar atit: cind am citit al treilea volum din trilogie eram in cele mai bune relatii cu Mircea. Nici nu ma gindeam ca voi fi atit de dezamagit dupa lectura. Am ales sa scriu insa ceea ce cred pentru ca am preferat sa fiu onest fata de mine insumi in calitate de cronicar, cu riscul de a pierde – e poate mult spus – o prietenie sau mai multe. Nu stiu citi ar avea taria sa procedeze asa in lumea noastra pe care o ironizam atit. Daca tu crezi ca imi scriu cronicile, bune sau proaste, ca sa platesc polite, e trist si prefer sa ma abtin de la alte comentarii despre asta. Am fata de Mircea Cartarescu si fata de majoritatea cartilor lui aceeasi pretuire dintotdeauna, indiferent ce cred altii sau chiar el. Tot asa, indiferent ce crezi, spui sau vei spune despre mine, eu cred ca esti un scriitor cu adevarat bun. Restul e problema ta si a altora.
Imi pare foarte rau, eu am citit cartea in editia de la Vinea, n-avea nici un cuvintel de Mircea Cartarescu pe ea.
(Poate-i place si Jeni Acterian, habar n-am. De alti autori stiu sigur ca lui ii plac si mie nu sau viceversa, am vazut in jurnal.)
Iar daca tie nu-ti place Vila-Matas zi asa din prima, nu ca are expresivitate si inventivitate (sic).
E dreptul tau sa nu-ti placa o carte, dar macar sa nu te contrazici. Vad ca te-ai enervat, asa ca te las in pace.
domnule Paul Cernat, ma scuzati ca intervin, dar rar m-am infuriat asa de tare.
dvs aveti o problema cu Mircea Cartarescu. ce vreau sa spun e simplu: bloggerii au citit prima editie a acestei carti si opinia lor n-are nicio legatura cu MC.
si nici n-am inteles ca cauta Spania capsunarilor in articol, dar poate n-am citit eu cu atentie, eu credeam ca Spania din carte e cu totul alta.
oricum, am inceput sa citesc a doua editie, asa, sa vad diferentele.
Paul, nu stiu daca tu crezi in coincidente, dar, ca o veche cunostinta, ma simt dator sa te avertizez ca acum citesc Atlasul norilor. Tocmai am ajuns la pagina 188 si, gindindu-ma la poza lui MMH, iti recomand cu tarie paginile 185-187. :))))))))))
Pe de alta parte, nu inteleg de ce folosesti Cartea tuturor intentiilor pe post de gonaci, cind vrei, de fapt, sa-l vinezi pe Mircea Cartarescu.
Ba sint si a, b, c, d si, hai s-o spun pe-a dreapta, nu-mi place Vila-Matas, chestia cu literatura negativa mi se pare ca nu mai tine (da, are interes teoretic, so what?), asa cum altora li se pare ca formula lui Tolstoi nu ar mai tine azi. Mi se pare totusi amuzant sa spui ca-ti place o carte pt. ca, in calitate de fan neconditionat, mergi orbeste pe mina lui Mircea Cartarescu. Am fost de aceeasi parere cu M.C. cind a spus ca „Fata din casa vagon” e o carte misto, iar acum mi se pare ca a exagerat dintr-un subiectivism pe care-l inteleg. Asta e tot. Cartea lui MMH e construita pe o idee „deja lue” si realizata cu mijloace precare (chestia cu avangarda e un sofism, acolo e vorba de un domeniu pe care depinde cum il abordezi). Ce se intimpla de fapt cu naratorul cartii? De ce sufera atit? Nu e prea clar. Aflam doar ca nu mai suporta, ca vrea sa scrie o carte traznent cu sinucigasi da-i si lupta cu aluzii culturale, bibliografii si biografii rezumate plat. Astept de la o carte si altcva decit post-existentialisme gen scriu ca scriu ca nu pot sa scriu.
Luciat, pun pariu ca daca Mircea Cartarescu ar scrie un elogiu despre Jeni Acterian, jurnalul ei ar incepe brusc sa-ti placa. Lasa ca Bartleby… e mai putin o carte cult decit au fost la vremea lor La Garconne sau La Medeleni, na. 🙂
deci problemele nu sint
a) lipsa de story inchegat
b) biografiile, referintele
ci
c) prea putina inventivitate
d) prea putina expresivitate?
La o carte cu un limbaj poetic transparent si ce-ai mai zis tu in cronica? La o carte despre scriitorii sinucigasi?
Nu te cred. Pur si simplu nu ti-a placut. Deduc ca din urmatoarele motive:nu se intimpla mare lucru;
e prea psihedelica pt gustul tau; a zis Cartarescu ceva ce nu ti-a convenit; n-ai recunoscut genul.
Foarte bine.
Mie mi-a placut cartea asta, e una dintre cele mai frumoase si adevarate care au aparut la noi in ultima vreme.
Iar Ion Pop a scris despre avangarda.
@luciat: Recunosc, nu ma gindisem si la Vila-Matas cind am scris cronica. Dar daca m-as fi gindit as fi scris ceva ca in comentariul de mai jos… 🙂
@luciat. Pai are… prioritate. Si mai multa inventivitate, ca sa nu spun si forta expresiva ca nu sade frumos… Pai, dupa ce citesti Bartleby et. Co ce rost mai are sa te entuziasmezi de un bartlebian cu o scriitura astenica? Nu zic, e bine sa avem si noi falitii nostri in materie de literatura negativa, dar hm, am senzatia ca volumul lui MMC nu e decit o parte din cultul cartii lui Vila-Matas…
de ce? Bartleby @ co a lui Vila-Matas ce-are?
si mai are si Nichita Danilov un personaj barbat care naste (e adevarat, nu chiar un copil!) printr-o gaura din talpa!!! Absurda ar fi si in cazul sau acuzatia de discriminare sexuala…
redactia @: Merci.
luciat@: dialogurile ca dialogurile, inchegarea ca inchegarea 🙂 dar chiar sa inlocuiesti intriga aia numai cu rezumate de biografii si referinte culturale, parca e prea mult/pentru-o carte cult!
Stimati cititori,
Dintr-o eroare tehnica, in cronica lui Paul Cernat au fost inversate mai multe paragrafe.
Situatia a fost remediata. Va rugam, stimati cititori, sa luati in seama aceasta noua versiune, corectata si corecta (a fost postata pe Internet vineri, 20 februarie, la ora 14.30).
Versiunea tiparita a aparut corect, cu toate paragrafele in ordine. In acest moment, versiunea electronica, pe care o puteti citi mai sus, coincide cu versiunea tiparita.
Ne cerem scuze. Speram ca nu v-am pricinuit prea multe probleme de lectura. Aceleasi scuze le adresam si autorului articolului.
Redactia revistei „Observator cultural”
finalul acestei cronici (altfel destul de bună) este demn de Alex Ştefănescu. păcat de trăsăturile nobile ale cronicarului.
si n-are nici dialoguri, nasol
numa defecte
Nu cred ca e vorba de misoginism, cita vreme e in cauza un autor, nu o autoare. Stiu eu o carte unde un barbat naste prin cap. 🙂 Iar invocarea sarcinii toxice nu echivaleaza in nici un caz cu o stigmatizare a celor care au trecut prin asa ceva, ar fi aberant! Daca asta ati inteles, e problema dvs. Stiu f. bine ce e sarcina toxica si cind apare, stiu ca mai si trece iar fatul poate sa iasa ok. Tot asa, \”afectiunea\” cartii lui MMH apare in primele sectiuni ale cartii, iar spre sfirsit volumul isi revine, dar prea tirziu. O fi restul procesului genitor absurd sau fantastic, nu zic, dar nici volumul de fata nu e unul tocmai realist. Ei, dar se vede treaba ca anumite metafore trebuie explicate cit mai realist cu putinta.
Domnule Cernat, cand compuneti aceste dezagreabile si misogine metafore, demne de criticii altor vremuri, stiti macar ce inseamna termenii? Consultati, va rog, pe google ce inseamna \\\”sarcina toxica\\\”.