Sartre sau razbunarea crustaceului

Michel Onfray Pantecele filozofilor. Critica ratiunii dietetice Editura Nemira, Colectia „Totem“, 2000, 149 p., f.p. In 1987, la virsta de 28 de ani, Michel Onfray face un infarct, dupa o masa cu miel, preparat cu ciuperci si telina. O dieteticiana anorexica incearca sa-l converteasca in spital la o alimentatie usoara, eventual chiar vegetariana; filozoful in statu nascendi declara atunci ca prefera sa moara mincind unt decit sa-si prelungeasca viata cu margarina; dieteticiana ii replica, pretinzind ca untul si margarina sint acelasi lucru; prinzind-o pe picior gresit in logica, pacientul observa ca, in acest caz, n-are nici un motiv sa nu prefere untul… De aici pornind, precum si de la un gind al lui Nietzsche despre importanta si chiar filozofia nutritiei, Michel Onfray va scrie doua carti: o „critica a ratiunii dietetice“ si o „filozofie a gustului“, respectiv Pintecele filozofilor (1989) si Ratiunea gurmanda (1995), cu subtitlurile de mai sus. Cea dintii, tradusa de Lidia Simion (si din al carei capitol dedicat lui Jean-Paul Sartre reproducem mai jos citeva fragmente, spre a celebra in felul nostru reconsiderarea sa in patria-i de origine) convoaca la un „banchet al omnivorilor“ sapte filozofi (Diogene, Rousseau, Kant, Fourier, Nietzsche, Marinetti si Sartre) si le examineaza […]