Scalp dureros

Poezia lui Sebastian Reichmann a traversat tot timpul niste zone ale imaginatiei exprimate in volumele romanesti printr-o forma suprarealista destul de ortodoxa. Era o alegere de tinerete, erau cuvintele in libertate, erau imaginile disparate pe aceeasi masa de disectie. In poemele lui de atunci gindirea era una semiclandestina, nocturna. Odata plecat in Franta, S.R. a inceput sa scrie in limba franceza si a publicat un prim volum, Pour un complot mystique, la o distanta mai mare de timp. Consider ca este un volum de adaptare cu limba franceza: il cunoastem pe Sebastian Reichmann din poemele romanesti, dar cu un cod schimbat. Daca inainte – o sa reiau o metafora pe care am facut-o mai demult – poemele erau ca un cap explodat, care arunca in afara ramasite de ginduri, materii organice, deseuri, ingrediente lingvistice, primul volum in limba franceza era exact invers, adica un craniu bine alcatuit, care-si rotea, isi rotea la nesfirsit, intr-un mod beckettian, problemele existentiale fara a si le putea vreodata rezolva. Aceste poeme prozaice, cu multe repetitii, discursive, incantatorii, puneau in valoare frumusetea limbii franceze, survolind un anume clasicism. Frazele disparate, natura lor combinatorie te faceau sa nasti viziunea intr-un alt mod decit cel suprarealist. Urmatoarele […]