- 17-12-2009
- Nr. 505
- Constantin ABALUTA
- Istorie literară
- 0 Comentarii
Nino era un om mai degrabă tăcut, cuvintele lui erau aruncate cu o anume mirare subsidiară şi cu un zîmbet discret ce părea că se scuză tocmai de rostirea lor şi că oricum îţi propune să le iei sub beneficiu de inventar. Poză, cochetărie, subtilitate a fiinţei obligate a trăi între semeni, între vorbitori? Căci Nino – am …