„Schimbarea la faţă“ a literaturii române

„Este un suflu generos în pornirea de afirmare şi de distrugere, care transfigurează demonia vieţii istorice şi încunună culturile cu un nimb pe cît de fatal, pe atît de fermecător. Va fi o pată de neşters pe conştiinţa modernă iluzia înşelătoare a progresului.“ Aceste cuvinte au fost scrise de Emil Cioran în încheierea la Schimbarea la faţă a României, una dintre cărţile cele mai controversate ale scriitorului român. Afirmaţia mi se pare relevantă pentru începutul discuţiei pe marginea cărţii profesorului Eugen Negrici, Iluziile literaturii române. Spiritul critic nu a făcut carieră în cultura română şi din această cauză sînt întotdeauna bineavenite şi necesare demersurile de acest fel. nnn Deconstrucţia discursului de legitimare Cartea lui E. Negrici are în primul rînd meritul de a purta discuţia referitoare la miturile literaturii române de pe o poziţie asumat radicală, o iniţiativă  ce refuză din start aşa-numitele valori „prefabricate“, sentimentele de „admiraţie generalizată“, atitudinile comode pe care se construieşte ideea de cultură naţională. Trebuie spus, de la bun început, că nu avem de-a face cu o istorie literară, ci cu un demers menit să indice principalele orientări ale mitologiei istorico-literare şi implicaţiile acestora în discursul de legitimare al unei literaturi născute „cu destulă dificultate […]