Scriituri ale sinelui in literatura latina

Povestea sinelui incepe, probabil, in Grecia, la oracolul din Delfi, unde cei vechi erau indemnati sa se cunoasca pe ei insisi: „Cunoaste-te pe tine insuti!“ te indemnau cuvintele de pe frontispiciul stravechiului templu al lui Apollo. Sinele este, insa, o pasare rara in literatura antica – fie ea greaca sau romana – pentru ca rareori scriitorii abordau problematica atit de complicata si de nerostit intr-un mediu in care viata intreaga era centrata pe binele cetatii. Fireste ca avem citeva personaje care par sa zugraveasca permanenta zbatere a omului intre rational si irational, intre iubire si misiune, intre ideal si material, dar acestea sint prezentate mereu din perspectiva obiectiva a unui autor omniscient si mai mereu in opozitie cu virtutile pe care trebuiau sa le cultive viri intr-o cetate, pentru libertatea careia trebuiau sa lupte. – Sinele apare in literatura latina odata cu Catullus Dimensiunea subiectiva a perspectivei autorului, care ia ca punct de referinta propriul abis, sinele, apare in literatura latina odata cu Catullus, cu ale sale Nugae, pline de autoironie, dar si de disperarea marturisita a poetului ca nu poate renunta la o dragoste generata de un otium al gindirii. Catullus se cunoaste mai bine decit oricare cetatean al […]