SCRISORI DIN BERLIN. Dezastru lingvistic si capcana identitara. Scriitorul in ipostaza de german din Romania*

Inainte de a scrie se pune chestiunea apartenentei. Ea voaleaza scrisul. Insinuind ca-i confera acestuia sens, ii fura pamintul de sub picioare. Semnificatia ei se manifesta ca o forta superioara, situata dincolo de orice criterii literare. Care este cetatenia dumneavoastra? Cind imi aduc aminte de inceputurile mele in Germania, nu-mi vine in minte, de fiecare data, decit aceasta intrebare. O priveam permanent ca pe o expresie a neincrederii. Se prea poate ca ea sa sugereze deruta autohtonului, a germanului din Reich, cum i se spunea odinioara, fata de o situatie care-i scapase de sub control. Eu insa eram un emigrant1 dezorientat, care se simtea in situatia unui strain pus sub urmarire. Un emigrant care se vede nevoit sa se afirme in doua directii: din necesitatea de a-i baga in cap autohtonului care-i este apartenenta si de a-i explica strainului prin ce se deosebeste de el. In ambele cazuri, cei carora li se adreseaza il asculta sceptici. Nici autohtonul, nici strainul nu se arata convinsi de statutul sau special. Pe care ambii il considera o insolenta. Un emigrant nu poate fi autohton si nu vrea sa fie nici strain. Este adevarat ca a trait in strainatate, reclama insa limba autohtonilor ca […]