SCRISORI DIN MICA MEA LATINITATE. Risul romanilor

Busturile, basoreliefurile, statuile de diverse marimi, portretele executate pe tot ce putea fi desenat, pictat sau gravat ni-i infatiseaza pe romanii oricaror timpuri atinsi de o iremediabila si imuabila seriozitate. Soldati, imparati, negustori, oratori, avocati, plugari, vinatori si chiar cei mai multi dintre actori nu schiteaza, in imobilitatea lor faciala atit de concret materiala, nici macar un zimbet. Sa le fi fost aceasta gravitas atit de grava, incit artistul sau mestesugarul care le-a faurit chipurile sa nu fi zarit macar umbra vreunui suris? Si prin asa ceva romanii ne insala in ceea ce vor sa dezvaluie despre ei. Nu multe au fost, de-a lungul vremii, popoarele care sa se fi atasat atit de intens de bucuria de a trai, care sa fi iubit viata cu mai aprinsa pasiune si sa o fi intimpinat cu mai mare incredere in bine, ca romanii. Imobilitatea serioasa fixata artistic dinadins pe fetele lor este de fapt masca dedesubtul careia fierbe pasiunea de a-si trai placut si vesel viata. Nu tristetea, ci bucuria, nu seriozitatea (mai ales protocolara), ci pofta si placerea de a trai bine le-a insotit istoria. Am a aduce in privinta aceasta un singur argument, dincolo de care ceea ce ramine inseamna […]