Scrisori pariziene. Benjamin Fondane, pirat al metafizicii

Precoce in toate cele, Benjamin Wechsler se avinta, la numai 14 ani, in viata literara romaneasca sub pseudonimul de Benjamin Fundoianu: poeme si mai ales articole in ziarele epocii. Bine primite. Nu are decit 19 ani cind ii moare tatal. Tocmai implinise 25 cind se hotaraste sa paraseasca Romania pentru a se duce la Paris, „capitala europeana a literaturii“. Inainte de Cioran, el sufera de acelasi complex ca si filozoful ardelean. Ambitiile sale sint prea mari, iar literatura romana, prea mica. Si, in plus, parazitara – „un parazit“ al literaturii franceze, scrie el. In cel mai bun caz, o „colonie culturala“. Nici macar in situatia Elvetiei romande, caci poetii elvetieni scriu in franceza. Tinarul poet ne-o spune verde in fata. Sa fie doar o provocare? Articolul sau, distrugator, publicat cind inca se mai afla in Romania, a suscitat proteste serioase. Nici ca-i pasa! In Romania din vremea aceea, nationalismul din ce in ce mai radical coabita cu un anumit cosmopolitism care, inca vreo citiva ani, va continua sa fie tolerat. De aceea, in pofida opiniilor sale socante pentru unii, nimeni nu-l impiedica pe Fondane sa publice in revistele si ziarele din Romania. Si cu toate acestea, el va locui de-acum […]