Scrisori pariziene. Viclesugul ratiunii poetice

Intr-una din cartile sale, Michel Deguy povesteste ca Braque, pentru a raspunde la intrebarea unei admiratoare care voia cu orice pret sa stie „de unde vine“ albastrul unui tablou expus in atelier, s-a dus cu ea intr-un ungher plin de praf si de paianjeni unde se afla una din pinzele sale vechi rezemate de perete, a intors-o si i-a aratat-o. „O opera vine dintr-o alta opera, iar o carte dintr-o alta carte“, ne spune poetul si ne arata cu degetul catre propriile sale opere. Intratextualitatea, iata una din mamelele actului zis creator. Si e de ajuns sa cunoastem cit de cit opera lui Michel Deguy pentru a constata ca Parisul este un subiect recurent al ei. De pilda, am gasit in biblioteca mea un text pu-blicat in 1987, in Le Temps de la réflexion. Sub un titlu care trimite, prin calambur, la Rimbaud (La vraie ville est ailleurs), textul e o diatriba impotriva culturalului care, la Deguy, e prezentat de parca ar fi un nou Dracula. Il intilnim manifestindu-se peste tot: de la film (american) si pina la turism (japonez), de la publicitate la cibernetica. Obiectele se schimba mult mai repede decit denumirea lor: „culturalul vampirizeaza cultura“. Pesimismul poetului e […]