Am dat, absolut din intimplare, peste cartea lui Thomas Clerc – Maurice Sachs, un om fara ocupatie (Editura Alia, 2005). Departe de a fi o biografie, ea se vrea mai degraba o „retorica a existentei“. Altfel spus, pentru Thomas Clerc viata poate fi citita ca un text, chiar daca nu exista un semn clar al vointei de a fi autor: de pilda, sa-ti pui capat …
Inainte de text nu exista nimic. Nici un fel de istorie. Viata din afara textului n-are nici o zbircitura: alba si neteda ca o foaie de hirtie, asteapta scriitura care o va insufleti. Si o va innegri. innegri, spui?... „E invitat pe masa-casa doar sa scrie intr-un sat din Mali. Ca si cum ar avea nevoie sa mearga pina acolo ca sa scrie. Sa i …
Se stie, nu de azi, de ieri: bunele sentimente nu zamislesc cea mai buna literatura. Ideile juste sau politic corecte, nici ele. E greu de inteles de ce, de acceptat e inca si mai greu, dar asta e! Ai spune ca cel care gestioneaza valorile literare e insusi diavolul. in orice caz, nu bunul Dumnezeu... in cele trei romane publicate pina acum, Iegor Gran s-a …
Intoxicat de epoca in care traieste, Camille de Toledo (un pseudonim, orice s-ar spune, mai potrivit cu un roman de citit in tren) respira greu. Cel putin el e convins de asta. Si, impreuna cu el, o intreaga generatie pe care autorul nostru o situeaza intre caderea zidului Berlinului (9.11.1989) si distrugerea gemenilor din New York (11.9.2001). Asta duce la formarea unei „constiinte-palindrom“, spune el: …
E ca si cu oul si gaina… Ce-a fost mai inainte: superstitia sau credinta? Desigur, in istoria umanitatii, magia s-a manifestat inainte ca religia sa apara, si n-a disparut din cauza asta. Altfel spus, superstitiile persista cu atita forta incit am putea spune ca ele sint, pentru mentalitatea umana, ce este fondul de aer pentru temperatura unei zile. In romanul lui Nicolas Fargues, Ultima rada, …
In al sau Profesori ai deznadejdii (Actes Sud, 2004), Nancy Huston incepe prin a adresa lumii intregi o intrebare care ar merita, dupa parerea mea, sa fie gindita indelung si chiar dezbatuta: „De ce exista distanta asta tot mai mare, acum, in zorii secolului al XXI-lea, intre ceea ce dorim sa traim (solidaritate-generozitate-democratie) si ceea ce avem chef sa consumam ca si cultura (transgresiune-violenta-singuratate-disperare)?“. Dar …
In volumul de nuvele Sa trecem iarna, de Olivier Adam, ceea ce impresioneaza in primul rind e tonul: gifiit, scrisnit, obtinut prin fraze juxtapuse, fara nici cea mai mica fioritura. Numim asta stil minimalist. Ce se poate spune din capul locului e ca acest stil se potriveste de minune cu subiectul. Dar care subiect? La drept vorbind, nu se intimpla nimic, sau aproape nimic. …
Intr-una din cartile sale, Michel Deguy povesteste ca Braque, pentru a raspunde la intrebarea unei admiratoare care voia cu orice pret sa stie „de unde vine“ albastrul unui tablou expus in atelier, s-a dus cu ea intr-un ungher plin de praf si de paianjeni unde se afla una din pinzele sale vechi rezemate de perete, a intors-o si i-a aratat-o. „O opera vine dintr-o alta …
Ce inseamna un mare scriitor? Probabil ca mare scriitor e acela care izbuteste sa impuna ceea ce il deosebeste de ceilalti: aceasta diferenta care mult timp ii e mai degraba daunatoare, caci omologarea ei nu e usor de facut de catre contemporani. Louis-René des Forêts, caruia revista Critique ii consacra un intreg numar, era perfect constient de aceasta dificultate cind scria: „De fapt, mult timp …
Treizeci de ani si mai bine, Cortazar a ezitat sa-si publice primul sau (mare) roman. Si-a dat consimtamintul doar cu citeva luni inainte de-a muri, in 1984; cu ultimele puteri a obtinut sa fie eliminate paginile de „jurnal“ care n-au aparut decit zece ani mai tirziu: pentru ca au vrut mostenitorii, caci scriitorul, toata lumea stie, detesta „mucii astia ai mintii“, refuza sa se exprime …
Asteptarea, stare de spirit proprie speciei noastre inzestrate chipurile cu ratiune, a avut intotdeauna o latura metafizica. Aceea care ramine invizibila... Termenul final, capatul. Cu alte cuvinte, omul se stie muritor, dar nu e sigur suta la suta. Asa ca asteapta... sa vada ce se intimpla. In opera lui Patrick Lapeyre tema aceasta e recurenta. O descoperim, declinata in diferite registre, inca din primul sau …
De la Sterne incoace – de ce nu de la Cervantes sau chiar de la Apuleius? – digresiunea a fost intotdeauna piatra de incercare a cititorului. Pe calea naratiunii pe care am vrea-o cit mai dreapta, deseori se iveste acest moment de ragaz, daca nu chiar de ratacire. Cititorul grabit, curios sa afle ce se mai intimpla, trebuie sa se arate rabdator. Ceea ce nu-l …
Dupa cel de-al Doilea razboi mondial, care a sfisiat-o, a divizat-o inca si mai mult decit inainte si a adus-o intr-o stare de neputinta, Europa a acceptat, resemnata, sa nu mai fie centrul lumii. Partea ei occidentala a fost umilita de catre cei care au eliberat-o, partea cealalta pur si simplu ocupata. In toata aceasta epoca, epoca Ialtei, Europa era prinsa ca intr-un cleste de …
