„Scrisul este spațiul meu de libertate, scutul și poarta mea de evadare“

Adélaïde de Clermont-Tonnerre a primit, anul acesta, Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, pentru cartea Le dernier des nôtres, publicată la Editura Grasset. Unsprezece ani au fost necesari pentru ca această recompensă să fie din nou atribuită unei scriitoare, ultima fiind Henriette Jelinek, în 2005. După o carieră în domeniul finanțelor, Adélaïde de Clermont-Tonnerre se consacră jurnalismului și scrisului, talentul său fiind remarcat încă din 2010, cu ocazia apariției romanului său de debut Fourrure (Editura Stock). Subiectul romanului premiat traversează destinele a două generații în căutarea unei reconcilieri salvatoare. Werner – „ultimul urmaș“ – și Rebecca Lynch sînt doi tineri care trăiesc cu putere visul american în anii 1960-1970, în timp ce adevărul legat de trecutul părinților lor iese cu brutalitate la suprafață. Romanul abordează mai multe teme și se situează între două epoci foarte diferite: războiul și Germania anilor 1945, emigrația în America, dorința de a uita ororile trecutului, de a se reconstrui, de a repara, pe cît posibil, greșelile părinților. La scurt timp după primirea premiului, Adélaïde de Clermont-Tonnerre a avut amabilitatea de a ne acorda acest interviu.   Tocmai ați obținut, încă din primul tur de scrutin, Marele Premiu al Academiei Franceze pentru romanul Le dernier […]