„Scrisul meu pleacă de la o mare melancolie“

Scriitoarea franceză Marie Darrieussecq – a cărei carte de debut, Truismes (POL, 1996)/ Schimbarea la trup (Editura Pandora-M, 2003) i-a asigurat o carieră fulminantă şi vînzări mondiale – a fost prezentă la Tîrgul de Carte Gaudeamus, unde i s-a lansat traducerea românească (traducător Doru Mareş, Editura Trei/Pandora-M) a ultimei sale cărţi-răspuns la acuzaţiile de plagiat care i s-au adus. Am avut ocazia de a sta de vorbă cu o scriitoare franceză de mare forţă teoretică, inteligenţă şi condei. (A.D.)   În 1998, la apariţia romanuluiNaissance des fantômes (POL) aţi fost acuzată de „singerie“ („maimuţăreală“) de către Marie NDiaye (astăzi Premiul Goncourt 2010!), iar în 2007, la publicarea cărţii Tom est mort (POL) – precedentul fiind deja creat – de „plagiat psihic“ (o noţiune inventată!), de către Camille Laurens, care publicase, la aceeaşi editură, în 1995, un roman autobiografic (Philippe), la moartea fiului ei. Ripostaţi la aceste acuze prin Rapport de police (POL, 2010, Trei, 2010), o carte la care aţi lucrat aproape doi ani. E vorba de un volum de teorie literară, de istorie literară chiar, în care – după incursiunile culturale în cazuri celebre de plagiat – ajungeţi la experienţa dvs personală. Întrebarea mea este: aţi reglat conturile acum, […]