Trebuie să fac, de la început, cîteva precizări în chestiunea „scandalului de la USR“. Nu e un scandal, ci o confruntare dezechilibrată. Legalitatea nu poate fi niciodată scandaloasă, ci doar subiect de dezbatere. Noi, cei care contestăm legalitatea actelor şi deciziilor conducerii USR, nu putem accepta, ca argument, prezumţia de lăcomie sau arivism. Nu e în cestiune. În polemica purtată nu am adus niciodată atingere competenţei profesionale a celeilalte părţi. Bîrfe şi exagerări între amici, da. Pot proba, măcar în ceea ce mă priveşte, că niciodată nu am pus în discuţie valoarea literar-eseistică a dlor Manolescu, Mihăieş, Vosganian. Dimpotrivă. Nu despre asta e vorba, ci despre administraţie.
Acum să ne întoarcem la oile noastre. Fructele mîniei au dat în pîrg din 2013, cînd conducerea USR a decis să modifice Statutul şi să permită mai mult de două mandate de preşedinte. Aşa a sunat clopoţelul care a dat foc fitilului. Oriunde pe teritoriul României, o astfel de modificare se face numai prin Adunare Generală. Adunare Generală n-am avut, dar Statutul s-a schimbat. Din acest moment, distanţa între îndatoririle conducerii faţă de breaslă şi realizările ei efective s-a mărit. Decernarea Premiului Eminescu pe 2015 este, azi, cred, exemplificarea concretă a puterii discreţionare la care s-a ajuns tocmai prin modificarea Statutului. Pentru a preîntîmpina criticile, a fost introdusă în acelaşi Statut (nu glumesc, el poate fi modificat de cîţiva oameni, cum le trăsneşte mintea!) sancţiunea pentru defăimare.
Aşadar, cînd mai mulţi scriitori (printre ei, dl Mircea Martin, autorul unui articol lămuritor apărut anul trecut în această revistă) au contestat modul de acordare a premiului şi aspectele morale, s-a declanşat conflictul deschis şi a plouat cu avertismente sau excluderi. Critica din interior a fost repede rezolvată. În Consiliu, dl Dan Mircea Cipariu a fost înlocuit abuziv de la conducerea Filialei şi şi-a pierdut dreptul de vot. Dna Rita Chirian, şefa Filialei Sibiu, şi-a dat demisia în urma jignirilor, iar dl Peter Srager a fost obligat să retracteze. Accesul legal, intern la contestarea actelor şi acţiunilor conducerii a fost anulată. Actele oficiale au rămas pe veci tăinuite.
Dar nici noi, GR-USR (Grupul pentru Reforma USR), nu am stat cu mîinile-n sîn. Principiul spune că orice abuz are în spate o abatere de la lege sau o taină ruşinoasă, aşa că am început să căutăm prin acte. Ce am găsit e dincolo de ficţiune. Păi, am cam descoperit că în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor nu au mai fost trecute schimbări din 1998, de cînd preşedinte era Laurenţiu Ulici, iar vicepreşedinte, Eugen Uricaru. Iar în Registru te înscrii numai prin Hotărîre Judecătorească definitivă şi irevocabilă! Şi am scris un articol pe tema asta. De aici mi s-au tras şi onoarea nereperată, care m-a-njurat, şi clondirul de mastică prima. Articol egal avertisment. Dar nu asta e important, ci faptul că, pe hîrtie, oficial şi formal, la Tribunal, conducerea (nealeasă, subliniez, de vreo adunare cît de cît generală) nu există.
Am dreptate, oare? Am, pentru că în 2015, USR (dar nu instituţia, ci cei responsabili) a introdus pe rol două acţiuni prin care să se recunoască acte din 2013 şi 2009. În acest punct, un cititor normal îşi va face cruce. E un bluff jurnalistic. Nu e posibilă o asemenea neglijenţă. Ba e! Iată dovada, confirmată chiar pe site-ul USR uniuneascriitorilor.ro:
„Dosarele 112385/299/2015 şi 112387/299/ 2015. Acestea două, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, au drept obiect cererea formulată de USR privind înregistrarea în scop de opozabilitate faţă de terţi a organelor de conducere“. Dacă erau înscrişi nu le mai deschideau pentru 2009 şi 2013! Sper că e clar. Să revenim: cei care au îndrăznit să se atingă de acest aspect scandalos (în sfîrşit, a apărut şi cuvîntul scandal!) au avut de suferit. Dan Mircea Cipariu şi Grigore Şoitu, exact nefericiţii „trădători“ care au blocat în Justiţie finalizarea acoperitoare de mai sus, au fost daţi afară.
Conducerea USR nu a prezentat în ultimii ani nici rapoarte de activitate, nici contabile. Şi, cum nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită, conflictul a derapat în zona atacului la persoană. Nemulţumiţii au fost, pe rînd, caracterizaţi într-un mod jignitor, arogant. Iată cîteva spicuiri ale limbajului folosit oficial, în România literară.
Nicolae Manolescu: Apelul celor cîtorva zeci de scriitori e „jignitor“, „un bizar exerciţiu de iresponsabilitate colectivă“, „stupid“, „o formă de laşitate intelectuală“ etc.
Mircea Mihăieş: „fascism generaţionist“, „anonimat vîscos“, „incredibilă vulgaritate de gîndire“, „autism intrageneraţional“, „insulta isterică, stigmatizarea, exhibarea violentă a dispreţului, invectiva, minciunile uluitoare şi o vulgaritate rareori văzută în spaţiul cultural românesc“. Dar argumente? Acte? Înscrisuri? Dacă demonstrează cineva că astea-s argumente, eu le mănînc, cu pixeli, cu tot.
Cam despre asta e vorba. Să judece cititorii atacul, apărarea şi contraatacul. Să decidă. Şi, vai, încă nu am vorbit de lipsa cronică de activitate a USR. Ăsta e un alt capitol, şi mai trist.
P.S.: Peste tot unde scriu USR, doresc să se înţeleagă conducerea operativă a instituţiei. Că doar nu USR a stat opt ani la Paris, pe banii babachii.
P.S.: Pe scara vinovăţiilor, pe cea mai de jos treaptă l-aş aşeza pe dl Vosganian. Vina domniei sale e minoră, în condiţiile date.
vesnica pomenire,
ves-ni-ca po-me-ni-re,
vesnicaaa looooor poo-mee-niii-i-ree…
(de trei ori)
Scuze! am gresit locul comentariului meu
deși…
Spor la gâlceavă!
(poate mă dumiresc si eu)
Acest teatru de război e al confruntărilor civice, unde GR-USR poate înjgheba alianţe tari sau tovărăşii de drum preţioase cu entităţi de mult călite în războiul pentru progres. După Revoluţie, nu întâmplător, Uniunea dlui Manolescu a manifestat o cenuşie pasivitate civică, o surdomuţenie pe care numai Academia dlui Simion o întrece! Toate marile incertitudini româneşti au trecut peste români în postromânism fără ca în 26 de ani aceste supreme instanţe intelectuale să-şi exprime asurzitor punctul de vedere. Politicienii n-au ştiut de frică pe scriitori, vasăzică, i-au şi dispreţuit că le e jenă să uzeze de nelimitata lor putere de a zdruncina conştiinţa masilor, şi de-aia n-au achiziţionat pentru România măcar sediul istoric al Uniunii sau pe al Muzeului, că aveau cu ce!
Ş-ACUM să Şcoatem în Evidenţă şi EVIDENŢA evidenţelor deranjatorie, Kotidian !
Dacă „scriitoraşii noştii cei viteşi” ar pune-o de-o socoteală reală „pe bune”,
{Nu mai spun, CĂ Dacă ar fi făcut-o demult ( un sfert de veac e Un NIMICA !)}
Cred, deşi foarte slabe speranţe, descoperi-vor-ar, nu chiar şi uimiţi,
CĂ, Ei Toţi, sînt EXACT ceea ce SiSiTemul (i-)a Creiat ;
„turme” diverse, multiratel-dezvoltate, într-o TURMĂ imense(sic!) definit programată.
N-ar fi fost deloc Astfel, poate iar, iaca !, speranţe deşarte în aiurea de peisaj, DACĂ,
„schiitlodilaşii noşti cei fiteji” ar fi luat dintru Început O Atitudine Voinicească FIREASCĂ
( normală ! dar pentru Cine ?) în una din marile inventate „dileme vechi” ale tagmei LOR profunde
despre Coleg-Prietenul-Tovarăşul lor de-o Viaţă şi de-A
Joaca Scriiturilor Divers literare, literale şi politice evident, pen’ că ŞI vremiile o cer,
PAUL GOMA,
pur şi simplu, D’A DREPTUL !
DAR AU TĂCUT ! CHITIC ! NIMIC !
Nu ştiu cîţi vor gusta-pricepe acest Şugubăţ „à propos” net,
dar asta-mi pare mie dovada simptomatico-empatică a „scriioraşilor noştii cei fiteşi” CU
SiSiTEMUL (de care azi, ei, se plîng!) LOR .
Oare să mă înşel ?
Ce bine-ar fi !
„Curat Murdar !”
„Pur Nevinovat Murdărar Just !”
Despre Murdărie ar fi simplu dacă ar fi doar la „singular”, DAR …….
sau dacă ar fi vorba numai despre JEG, dar …………..
Lucrurile sînt cu mult mult mai complicat imbricate în rădăcinile solide ale SISTEMULUI „muncitoresc” Clasic de azi încoace de 70 de ani BĂTUŢI pe muchie, oase şi-n sînge, despre creier nici nu mai poate fi vorba chiar de-loc, el nemaiexistînd decît în des-creierarea cea programatic planificat-aplicată concret !
„învolburări”, cu siguranţă, DAR …………
„scurtă”, mă tem că nu e De-Loc ! nu doar că e Lung „Lungă” de tot, dAr ……
mai E şi „LATĂ” şi-n plus, e şi GROASĂ ………… „ca să nu mai vorbim” de cît e de Vie-Actuală-Prezentă şi Permanentă şi-n evoluţie-ascendentă grozav(Ă) chimic şi de speriat.
De ce „FALS” ? cînd e ADEVĂRAT !
De ce „conflict” ? cînd e pur şi simplu UN : „CANCER MORBID !” !
Pînă la urmă, tot, totul e nelămurit, Cum rămîne Deci
cu Murdăriile ? DAR ……
Cu Murdariii(sic!) ? dar ………….
Cu înMurdăriţii ? şi…….
Cu înMurdărarii ? care îs TOŢI
Tot Acei „Aceiaşi Aşi”,
„The MURDERERS” celebri, actori, regizori, Savanţi Stars & ALL !
Toate Rele şi Urîte !
(unele chiar şi inimoase)
Unii se „trezesc” cu o întîrziere de decenii, alţii sar la spartul tîrgului remarcînd chestii şi detalii, expunînd realităţi şi adevăruri împachetate frumos în multe „vorbe” şi „versuri”, descoperind ca prin minune simptomele uni cancer-struţ sau unei cangrene-mîţe multilateral-dezvoltate.
Dar Nimeni, NIMENI, nu scrie , nu scoate în evidenţă, nu analizează „inteligent”, nu pomeneşte măcar o iotă , DE CE, CUM şi De Unde Se trag se trage Toată-Toate această-aceste BOALĂ-BOLI ale „societăţii autohtone” ( şi EVIDENT nu doar a USîR-îului. )
Fie vorba între „noi”, la nivelul Superbul dezastru triumfător, USîRî-ul aista, e doar un mizilic-mezel de porc, în contextul întregului haloimas sublim, nu-i aşa ?
SE TACE CRUNT ! se plătesc poliţe, se trag gloanţe oarbe, se împart verdicte, se subliniază defecte, se trag concluzii şi mai ales, inteligenţe şi morale.
Ce sens ar mai avea să subliniem Stilul diverşilor protagonişti, eroi, cau-boi-tovarăşi-scriitori şi poeţi ?
Ar fi grotesc şi falnic fulminant lamentabil.
CICĂ domnii (intelectuali participanţi) preocupaţi de GICĂ, Bunul mers al urbei şi al societaţiunilor-uniuni ale patriei „noastre” iubite şi dragi, NU ŞTIU absolut Nimic despre cum s-a făcut trecerea de la Comunism la post-comunismul ex-securist „orighinal”!
HALUCINANT !
Şi nici măcar ceea ce a fost, este şi va fi Veşnic,
BOALA perversă malefică excepţională fascinantă şi diabolică : COMUNISMUL
cu toate efectele secundare, cu toate contaminările cancerigen-cangrenoase care se transfigurează şi transmută genetic clipă de clipă, profunzime cu profunzime tot mai adînc tot mai departe TOT mai Luminos şi mai înfiorător subtil fantastic-atrăgător abominabil modern electronic.
Halucinant, SE TACE !
Despre BOLILE comunismului ( şi cele ale post-comunismului) nici măcar nu se discută.
L-aţi condamnat pe PAUL GOMA la moarte, la uitare, l-aţi pus pe tuşă (excepţiile nu fac decît să întărească această crudă cruntă realitate !) şi Nimeni nu a remarcat Nimic.
Întreaga societate românească este pătrunsă pînă în cele mai minuscule meandre de BOLILE leproase ale Comunismului, şi nimeni nu caută să facă o radiografie obiectiv-corectă pentru a se găsi Tratamentul Tratamentele Medicamentel Meandrele întru Vindecare. NIMENI !
Dar se discută, parcă descoperind „america de dîmboviţa” despre USîRî şi Nicolae Manolescu & Comp. and intelectualitatea „noastră” fenomenală.
Cu ASTFEL de analize, ca cele de mai sus, şi cu Astfel de protagonişti,
nu se va putea face niciodată Ceva ALTFEL, corect, valoros,Bun !
Zvîrcolirile ASTEA nu-s decît scenete dintr-o piesă de teatru macabru, în care actele se succed în modul cel mai firesc şi diabolic inimaginabil grotesc, oferind spectatorilor unica hrană cerută din toate timpurile uniţi-vă, Pîine şi Circ !
BĂTAIA DE JOC CONTINUĂ, iar „personajele” în „carne şi oase”,
oferă gratuit, „panem e circenses”, din Belşug !
(extrem de puţin) Puţini sînt cei care vor pricepe ceva,
cei mulţi, se vor Bucura enorm şi extravagant, de „ocazie” !
Îți vine-a răspunde c-un comentariu fiecărui articol pe această temă, inclusiv editorialului dnei Musat, dedicat aniversării Obscult. Dar n-ar da bine-n public, nici în varianta postării aceluiași comentariu la fiecare articol.
Comit acest biet gest retoric pentru a sugera că – la o problemă comună, ”sistemică” – soluția e tot comună dar nesistemică; e după sensibilități, nevoi, cine știe ce alte criterii ori motive de a porni dizidența abia cînd glontele autoritar e trimis de un lunetist meseriaș.
Nu-ncape umbră de-ndoială de partea cui e dreptatea în această poveste urîtă despre scriitori și Uniunea lor – care-i mai curînd sovietică decît literară. Dar devine și mai neîncăpătoare mirarea că scriitorimea ”cu acte-n regulă” a tăcut mîlc atîția ani, înghițind toate machiavelîcurile manolești, precum și tupeul de cotropitor al ciracilor săi – nu mereu aceiași dar unii rechemați din rezervă.
Admiteți ca inevitabil recursul la istorie. În anii 980, USR s-a revoltat ultima oară împotriva dictaturii ceaușiste care, potrivit obiceiului de-acum lege de fier, făcea și desfăcea jocurile din USR, punînd în fruntea-i pe cine-și dorea, și jucînd murdar cu nedoriții. Bănuiesc că vi se pare cunoscut; sper să isc revelația aceea – ”Cum, domn’e, Manolescu se poartă ca un politruc din cercul Puterii, și-asta mai e posibil la aproape treij’ de ani de la etîcî?”
Fiindcă așa arată. Ca atunci. Și nu doar USR, Manolescu – toate dar toate la fel arată. Atunci, Dorin Tudoran a pornit o bătălie pe cont propriu, crezînd/sperînd că i se vor alătura măcar cîțiva dintre cei mai apropiați confrați. Și-a rămas singur, și-abia a scăpat cu viață, în timp ce confrații nu știau cum să-și ferească ochii. Urît, da, însă și explicabil – de nu chiar scuzabil (c-aveau și ei casă, copii, vise literare): era teroare comunistă – una-două, te sălta, te băga la zdup, ți-l dădea pe Radu ori te interna la psihocucu, de unde nu mai ieșeai teafăr. Nu era de joacă!
Dar acu’, frați căuzași, ce teroarea dracu’ vă mai puse pumnu’n gură amar de ani? De peste un deceniu își bate Manolescu pastrama de voi, iar voi – nimic, tăceați mîlc. Și-abia acum, cînd ieși cu tribunalul lui popular – și asesori aleși pe sprînceană (dintre voi, drajilor, confrați literari, amici literari, firi alese și naturi sensibile) și vă luă-n cătare bob cu bob, abia acum vă găsiți să zbierați ca din gură de șarpe? Da’ ce păzirăți 10 ani, nu vă fie cu bănat întrebarea? De ce mama dracu’l lăsarăți pe zaharisitul ăsta de fost critic literar, să se joace cu uniunea voastră, ca pe covoru’ bunică-si, în imemoriala-i copilărie?
Și-ncă toate ar mai fi cum ar mai fi dacă n-ați fi și formatori de opinie, lideri de conștiință – de dați lecții de democrație, libertate, alea-alea – prin tot felul de publicații; duceți lumina adevăratului comportament democratic pînă-n cel mai rătăcit cătun cu acces la satelit. Toate astea doar pentru ilustrarea vechii vorbe, cum că copiii cizmarului etîcî? Adică, sînteți doar teoreticieni – praftica și pe voi vă omoară? Bine, asta se vede cu ochiu’ liber, întreb și eu așa, de formă.
Ok, sînteți 3000 de membri, e greu de convocat o adunare generală extraordinară, mai ales dacă se opune Conducerea. Dar Conducerea nu vă poate ține cu forța-n USR. Sînt literați, în țara asta, care-au plecat din USR cînd au văzut ce se-ntîmpla – precis prognozînd și ce-avea să se-ntîmple – fiindcă-i logic: dă-i tembelului totul pe mînă, și dacă nu și-o bate el joc de tot – c-atît îl poate duce mintiuca aia a lui – apoi e greșită toată istoria Pămîntului.
Înțeleg, e o problemă stabilirea momentului în care un eminent intelectual devine un biet tembel; cînd o ia razna – cum ar veni. Bine, dar dup-aia? Trece uluiala, te freci la ochi și-apoi pui mîna pe par – metaforic, drajilor, desigur! Ca acu’, bunăoară, cîndu-i cam tîrzior, așa. Voi știți de ce dar nu prea vreți să vorbiți despre asta, în schimb noi, opinia publică, ar trebui să vă ținem spatele, să ne aliniem în formație de atac din marș – și să-l dăm de-a berbeleacu pe Manolescu, cu toată șleahta lui.
Eu sînt gata – dar dați-mi un motiv serios pentru asta – nu personal, pe bază de simpatie față de ori de. Unul care să mă-ncredințeze că nu veți mai suporta asemenea măgării intelectuale, că nu se vor mai produce ”derapaje” din cauza asocierii demenței senile cu lichelismul patentat.