Florin IARU

Într-o deplină unanimitate, noi, membrii GR-USR, am luat cunoştinţă de Comunicatul USR, emis în data de... Salutăm cu profundă satisfacţie lucrările Consiliului şi rezoluţia adoptată. Sîntem adînc mişcaţi şi mobilizaţi de aspectele care decurg direct, organic din acest comunicat. Strîns uniţi în jurul conducătorilor, aşa cum degetele fragile, dar reunite, dau forţă pumnului, vom participa, şi noi, cu slabele noastre puteri la emanciparea şi la întărirea …

Trebuie să fac, de la început, cîteva precizări în chestiunea „scandalului de la USR“. Nu e un scandal, ci o confruntare dezechilibrată. Legalitatea nu poate fi niciodată scandaloasă, ci doar subiect de dezbatere. Noi, cei care contestăm legalitatea actelor şi deciziilor conducerii USR, nu putem accepta, ca argument, prezumţia de lăcomie sau arivism. Nu e în cestiune. În polemica purtată nu am adus niciodată atingere …

În cea de-a doua zi a Festivalului, la Plan B Club Café din Bistriţa, Florin Iaru, Ernest Wichner şi Bogdan Ghiu au vorbit despre „poezia ca mod de acţiune“. Punctul de pornire a fost influenţa pe care poeţii Grupului de Acţiune Banat au exercitat-o asupra poeţilor de limbă română. S-a vorbit despre „ghetoizarea“ poeziei şi despre posibilitatea de a crea strategii poetice pentru ieşirea din …

ICR e o instituţie publică şi beneficiază de finanţare de la buget. În mod normal, banul public este supus controlului public. Într-o lume normală, ar trebui să fie indiferent unde se plasează o instituţie, controlul managementului şi cheltuirea banilor fiind procese strict reglementate. La noi, însă, e secret de stat, astfel încît multe acuze marşează pe lipsa transparenţei. De tot atîtea ori, Statul român e …

Am fost intrebat de ce si ce. Adica: de ce Uniunea Scriitorilor si ce ma tine legat de ea? De ce nu ASPRO? De ce nu un club privat? De ce nu orice altceva? Aici e o chestiune de istorie personala. Pe vremea lui nea Caisa, US m-a protejat putin (nu mult). Apoi, impreuna cu mai toti colegii mei, voiam sa intram in Uniune ca …

De la o vreme, presa sportiva traieste din plin drama nesuferita a comunicarii. Ca orice placere supusa epuizarii stilistice si expresive, placerea sportiva a intrat intre pinioanele industrializarii fortate. Obligata sa-si schimbe parul o data cu ocaziile ratate sau infipte in plasa, presa sportiva face eforturi pe cit de stimabile, pe atit de ridicole. Un ziarist obisnuit nu are de ce sa umble la …