Se mai aud doar bătăile limbii de lemn

Înainte de a da curs invitației doamnei Carmen Mușat, aș vrea să precizez că publicarea unor autori atît de odioși și de puțin valoroși în străinătate este vina mea și a celor peste 120 de traducători formați de ICR din 2006 încoace. Asta e! Ce să-i faci? Avem gusturi sucite. Pentru că NOI i-am ales, nu ICR-ul, Patapievici sau (Doamne ferește!) Băsescu. I-am ales pentru că ne-au plăcut. Am ignorat voit canoane, i-am ignorat pe Buzura, pe Breban și pe D.R. Popescu, un scriitor de care, sincer, nu am auzit. Dar nu e singurul nostru păcat. Ne facem vinovați de întîlniri conspirative cu majoritatea scriitorilor români contemporani, indiferent de vîrstă sau de culoare politică.   Am fost antrenați în Palatul de la Mogoșoaia și am zădărnicit cu prezența noastră toate eforturile îndreptate spre crearea unei imagini autentice a literaturii române în străinătate. Instructorul nostru a fost Florin Bican – cel care ne-a îndoctrinat timp de două luni, în fiecare zi, oră de oră, minut cu minut. Îi vom rămîne de-a pururea recunoscători, chiar și după ce va fi plecat în cosmos, cu noile burse Univers.   Florin ne-a învățat, printre altele, cum să compunem o mapă de presă, iar unii […]