Secolele Bibliei lui Samuil Micu

Posteritatea Bibliei de la Blaj in cultura noastra a fost prodigioasa. Ea a detronat instantaneu regenta Bibliei de la Bucuresti in biserica romaneasca. Dupa anul 1800, ideile Scolii Ardelene si-au facut resimtita influenta peste Carpati. In mod deosebit, a fost apreciata opera filologica a ardelenilor, cel mai mare credit moral avandu-l tocmai Samuil Micu, traducatorul Bibliei blajene. Accentuarea constiintei nationale si noua pretuire a limbii romane, ca insemn al unei descendente istorice glorioase, i-a sensibilizat devreme pe moldoveni. Un merit aparte in importul de idei din zestrea ardeleana l-a avut Lazar Asachi, care in 1816, in prefata traducerii unei lucrari a francezului Jean-Baptiste Nougaret, Jucaria norocului, ii numeste pe nationalistii moldoveni „patriotii limbei romanesti“. Personalitatea impunatoare a mitropolitului Veniamin Costachi a „oficializat“ miscarea filologica innoitoare la nivelul cartilor bisericesti. In prefata la Liturghierul de la Iasi din 1818 el propune inlocuirea cuvintelor slave rebarbative cu cuvinte romanesti. In loc de molitva, vohod, dvera, cadire etc. propune rugaciune, intrare, usa, tamiiere. Marele arhiereu ortodox a recomandat insistent ca forma paleoslava a blagoslovi sa fie inlocuita cu a binecuvinta. Preocuparea sa pentru modernizarea limbii religioase era de influenta ardeleana. Si el si Lazar Asachi il cunosteau pe Ioan Budai-Deleanu, functionar cezaro-craiesc la […]