„Secolul“ lui Hăulică

Pe 7 februarie, Dan Hăulică intră în cinul bărbaţilor vrednici, îndreptăţiţi a se mîndri că ating 80 de ani într-o existenţă fertil dedicată integrării culturii româneşti în circuitul valorilor recunoscute universal. S-a impus atenţiei prin intervenţii operative, concepute a promova perceperea rafinată a conexiunilor moderne dintre artele plastice şi celelalte sfere de creaţie artistică, împletitură fină de vase comunicante înspre şi dinspre literatură. Într-un peisaj cultural amorf pe cînd debuta, grav răvăşit, aplatizat de dogmatism ideologic, venea înzestrat cu spirit analitic suplu şi discernămînt critic nuanţat în slujba identificării adevăratelor vocaţii de exprimare artistică originală. Şi-a constituit propriile instrumente de lucru şi arsenalul sistematic, flexibil, apt stabilirii de ierarhii durabile, conştient cît de norocos e că poate să preia din mers lecţia de superioară eficienţă intelectuală marca profesorilor Gh. Oprescu, dar mai ales G. Călinescu. Non multa sed multum A învăţat, astfel, nobila aspiraţie către altitudini odată cu ambiţia de a depăşi fatalitatea mărginirii provinciale prin contact ambiţios cu repere proeminente de pe cele mai variate meridiane ale gîndirii europene în sfera esteticii aplicative, de talia italianului Giulio Carlo Argan, a francezului René Huygue, a spaniolului Eugenio d’Ors sau a englezului E.H. Gombrich. Întîlnirile cu spirite ilustre i-au modulat optica […]