Securitatea-plamin, Securitatea-ficat, sfisietor, dureros, continuu

Un scriitor mare e ca un oras mare; ii poti prinde trasatura specifica, amprenta care-l distinge, doar din citeva rinduri, fara sa stii nici cum arata, nici ce maninca, fara sa-i cunosti locuinta, nici garderoba, nici pisica. Esenta lui se ridica din cuvinte ca aburul din mlastini, asa cum poti surprinde specificul unei metropole dupa doar trei zile de sedere in ea, dupa un fel de-a fi al caselor, dupa cantitatea de ris din piete, dupa gustul inghetatei sau dupa numarul cersetorilor. Asadar, exista o esenta care ti se reveleaza ori la prima vedere, ca parfumul unei manusi gasite pe-o banca, ori dupa o indelunga convietuire, cind te identifici cu acel scriitor sau cu acel oras, traind tu insuti un text sau traind intreaga dinamica a unei configuratii socio-istorice consolidate, mai simplu spus, traind viata de zi cu zi a acelui loc si a oamenilor lui. Asadar, esenta spatiului vast te izbeste fie in putinul primei vederi, fie in multul unei cunoasteri acumulate in timp. Ce e intre coup de foudre si o lenta, rabdatoare luare in posesie a unui teritoriu necunoscut nu e decit un balansoar care te ameteste sau te adoarme. Instabilitatea e derutanta. in cazul Hertei Müller […]